Sunt ... și sunt dependent

Așa începe fraza unui om care a transformat tentațiile în dependențe. Odată cu lansare filmului ”Thanks for Sharing” (Tentații (i)rezitibile) începi să te gândești că sigur știi și tu măcar un dependent. Ba se întâmplă să și fi trăit lângă unul. Fiecare zi din viața sa înseamnă o alegere: să lupte ca să se oprească sau să continue. De cele mai multe ori din păcate alege să continue, că nu degeaba se numește dependență.

Uneori dintr-o dependență poți face o comedie. Cum altfel să tratezi dependența de sex. Exact acesta este subiectul filmului. Doar că uneori, în viața de zi cu zi, sunt oameni cu dependențe despre care nu poți face decât drame.

Am trăit lângă un om cu o dependență. Am fost crescută de un om căruia îi lua câteva ore dimineață să se trezească, nu din somn, ci din mahmureală. Am crescut și odată cu mine și dependența lui. N-aș putea să vă povestesc o zi din viața unui dependent. Aș putea să vă povestesc ani din viața unui dependent.

Zilele sunt cam toate la fel. Diferite erau doar cele în care dependența nu mai câștiga.

Fiecare zi începea cu nervi și dureri de cap. O cafea, nu știu câte țigări, un pahar ca să se dreagă și apoi era mai bine. Dar se sfârșea mereu la fel. Cu multe alte pahare. Mereu era un motiv și o scuză. Că a pierdut România un meci, că e ziua unui coleg, că a muncit prea mult, că e duminică. Și Ziua Zilelor: că a luat salariul. N-aveam noi idei câte scuze găsea el.

Toate zilele mele importante, toate zilele mele de naștere, toate notele mele bune sau rele, toate poveștile mele de copil le-am povestit, ca un om mare, la un pahar. Al meu imaginar, al lui de cele mai multe ori plin.

O dependență de care nu a scăpat nici azi și pentru care a pierdut aproape tot.

Nu e ușoară nici o zi din viața unui dependent. Cum nu e ușoară nici o zi lângă un dependent.

Cumva în fiecare zi încearcă să scape și toate se termină cu: ”de mâine gata”. Dar mâine nu știi când vine. Și dacă vine, te gândești dacă va ține.

Pe marile și micile ecrane e mai bine și tot timpul e cu happy-end. E mai bine când vine vorba de dependențe să fii spectator cu o cutie mare de floricele în mână. În rest mai bine nu te mai gândești și te bucuri că s-a inventat uitarea.

Articol scris pentru SuperBlog 2013.