Un produs Blogger.

Despre lipsa răbdării

duminică, 10 februarie 2013



Răbdarea nu este punctul meu forte. M-am tot străduit și încă o mai fac, să fiu un om mai calm, dar îmi iese un pic. Dacă nu fac mai multe de-odată, dacă nu mă foiesc de șaptezeci de mii de ori până îmi găsesc locul, dacă nu ridic un pic tonul când văd că nu înțelegi, dacă nu dau din picior nervos când mă enervezi sau mă pui să aștept de-aiurea, nu mai sunt eu, clar.
Aia cu fii Zen, blând, fii ca o panseluță draguță și delicată nu sunt valabile pentru mine mai mult de cinci minute.
Trebuie să îmi placă prea mult de cineva ca să am dintr-o dată răbdare și chef de vorbă.
Ce-mi veni cu ideea asta? Am dat de un site, este vorba de exclusivdesing.ro, care produc căzi de baie, piscine și jacuzzi, și mi-am dat seama că nerăbdarea asta o manifest și când vine vorba de ales între a face o baie sau un duș.
Dușul e mai rapid, mai simplu, pe când statul așa în baie să te relaxezi, cu spumă, lumânări sau mai știu eu ce, e foarte bun doar când vreau să îmi imaginez ceva romantic și atât.
Am văzut pe site că e o întreagă poveste în spatele unei căzi sau a unui jacuzzi și sunt o grămadă de modele. Așa că pentru om mai calm, mai sofisticat, poate chiar și mai romantic ca mine, când își va proiecta casa visurilor, site-ul e ideal.

Leapșa de experiență



Nu am ajuns la vârsta pe care mulți ar putea-o numi respectabilă :) (cu toate că nu știu exact care e asta, dar cu siguranță voi afla) ci sunt mai degrabă la aia în care sunt întrebată ”câtă experiență ai?” Irina m-a provocat la o leapșă exact despre experiență. Mai precis cum mă influențează experiența (adică educație, joburi) în activitatea blogosferică.

Păi să vedem educația ce a făcut: mi-a plăcut să scriu și să citesc iar o bună perioadă eram ferm convinsă că mă voi duce la facultatea de jurnalism. Nu am făcut asta și am ales Sociologia. Probabil că mulți nu vor fi de acord cu ideea mea, dar am optat pentru altă facultate în defavoarea jurnalismului cu gândul că: să scrii nu te poate învăța nicio facultate. Cel mult te disciplinează, te învață tehnică, dar atât. Am zis că asta o învăț eu singură și am ales altceva. Jurnalismul l-am învățat și îl învăț practicând. Am ”prins” multe lucruri în facultatea de Sociologie, care m-au ajutat și mă ajută în blogging: să simt povestea, să simt omul, să văd ideea din spatele unei acțiuni.

Jobul, în primul rând, a fost exercițiul scrierii. :) Și în ce sens, am să explic imediat. Că tot am zis că sunt în perioada în care aud des întrebarea ”câtă experiență ai?”, răspunsul e că în presa scrisă am experiență vreo doi ani. Am lucrat ca redactor și am scris destule despre multe. Mai de bine, mai de rău. Mai cu vână, mai slăbuț. Dar am scris. Și când tot scrii așa îți formezi un obicei și astfel să pun mâna să scriu un articol și pe blog venea de la sine. În plus, aflând mereu ce se mai întâmplă, îmi găseam ușor inspirația și pentru blog.

Prin urmare, pe mine m-au influențat în bine și chiar m-a ajutat experiența în activitatea mea de blogging, ba chiar îmi vine să spun că ar fi fost păcat să nu am și blog după traseul pe care l-am avut până acum. :)






Când spun piscine mă gândesc la...

joi, 7 februarie 2013



De câte ori îmi vine în cap cuvântul piscină mă gândesc așa:
-         o casă mare cu piscină. :) E replica la care îmi vine să râd mereu fie pentru că am auzit-o de atâtea ori prin bancuri sau pe lista care descrie ce vor unele de la vreun bărbat ori chiar ele de la viață. Și în completare mai era și mașina. :)
-         la vară, pentru că da, ”vreau să vină vara înapoi” și cât mai repede dacă se poate. Și la piscină mergi vara și e locul unde stai așa și lenevești sau te bălăcești, oricum, te duce cu gândul la lucruri mișto. :)
-         la cum nici până acum nu am învățat să înot dar tot îmi place să merg la piscină.
-         la faptul că îmi plac piscinele dar nu m-am gândit niciodată cum se construiește una. Mi-a picat fisa că habar nu am după ce am dat de site-ul hobbit.ro, specializați pe construcții de piscine. Și uite așa revenim la punctul 1. Adică, dacă vreodată vreau eu o casă mare cu piscină sau măcar piscina sau vreau asta de la vreo unul din viața mea, știu cum se face și cine poate face. :)

Site verde

miercuri, 6 februarie 2013


Îmi place culoare verde, nu aș putea să spun de ce în mod special. Mă face să mă simt bine și cred că îmi inspiră prospețime. Îmi place așa pur și simplu verdele-culoarea, verdele pe haine, verdele în bijuterii și chiar site-urile verzi. :)

Ce-mi veni să spun asta cu site-urile? Păi am dat peste un site colorat și frumos, chiar verde care mi s-a părut atrăgător în sensul că este unul de electrocasnice. Este vorba de melarox.ro. Și da, e verde, bine structurat, pe categorii, navighezi ușor, ai prețul scris mare la produs cu mențiunea cu sau fără tva, detalii la fiecare produs. Nu sunt o specialistă la astfel de produse și nici nu stau să caut site-uri din astea să le analizez dar ăsta mi-a plăcut. Și-mi place când văd un pic de culoare și pe internet chiar dacă vorbim de obiecte electronice sau electrocasnice.

Și dacă am poposit aici mă gândeam că de mult îmi doream o mașină de făcut pâine. Îmi place mirorul de pâine făcută în casă, aburii ăia care ies din ea, mmm, mi se pare delicios. :) Am dat la rubrica electrocasnice mici și am găsit o listă întreagă ordonată frumos după preț. E o gamă variată de la producători diferiți. Mai rămâne să mă decid. :)

Tristi sau fericiti ...



M-am apucat de citit o nouă carte. Este vorba de ”Sentimentul unui sfârșit” de Julian Barnes și deseori în timp ce citesc îmi rămân în cap unele citate. Parcă se blochează acolo și nu mai vor să iasă. 

”Iar asta se cheamă viață, nu? Câteva împliniri și câteva deziluzii” a fost un gând al unui personaj care m-a făcut să zic, mda, până la urmă asta e. Nu m-am gândit atunci dacă e trist sau optimist ci doar că așa e. Așa e viața, sau nu?

După câteva comentarii la citatul ăsta mi-am dat seama că poate cumva nu e chiar optimist și îmi place pentru că sunt om mai degrabă trist decât vesel.
Cineva mi-a spus la citatul ăsta că viața mai e și cum reacționăm la împlinirile sau deziluziile noastre iar altcineva că fiecare împlinire poate fi o deziluzie și o deziluzie poate fi o împlinire, depinde ce parte vreau să văd.
Eu nu am văzut astea. Eu l-am luat pur și simplu și poate că învoluntar am strâns din buze și am încercat să îmi număr împlinirile și deziluziile.

Poate că așa suntem, unii mai triști și unii mai optimiști, așa în general. Nu știu unde e mai bine și cine e mai câștigat.

Eu cred, mai degrabă, că sunt în categoria aia cu triști. Da, sunt lucruri care mă fac să fiu plină de viață, îmi place să râd și deseori o fac din suflet dar alteori nu. Alteori am doar un sentiment prelung al deziluziei. Nu mi-e neapărat rău poate pentru că așa sunt. Înăuntru meu mai degrabă tristă.

Prefer să îi admir pe oamenii mai veseli, să îi am prieteni, să îi am în preajmă pentru că sunt ok. Îmi place când râd cu ei. Nu știu cum pot și nici nu mă străduiesc să aflu prea mult. Mă bucur pentru ei și energia lor dar atât. Îi admir de la distanță, îi admir de aproape, decât să mă străduiesc să fiu ca ei pentru că nu aș sfârși decât străină-mi mie.

Fiecare radiază în mediul lui. Unii într-unul mai luminat, alții nu.
 

O Campanie Salvati Copiii

Campanie ShoeBox

ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!

Cele mai citite