Un weekend în Delta Dunării

Am mai spus-o de câteva ori că vacanțele, sau măcar gândul către ele, sunt precum basmele pentru cei mici. Au același efect binefăcător și te fac să visezi. Delta Dunării este unul din cele mai frumoase locuri din România și zic asta pentru că nu am auzit pe nimeni care a fost acolo în vacanță și să spună că nu i-a plăcut.

Deci, cu gândul la o vacanță, oricând ar fi ea, am găsit pe un blog de vacanță, cum poate ajunge un blogger, un weekend, în Delta Dunării.

Eu și Delta Dunării ... povestea începe când am descoperit geografia. Atunci am aflat pentru prima dată de Delta din România, cel mai tânăr pământ al țării. Apoi am auzit povești despre pescuit de la tatăl prietenei mele, pasionat de așa ceva, care deseori își lua undițele și dus era, tocmai până-n Deltă.

Am lucrat o perioadă la o revistă de turism în care scriam despre destinații de vacanță din România. Așa mi-au căzut în mână câteva articole frumoase ale celor care au fost acolo. Am văzut poze, am auzit povești, mi-am închipuit gustul borșului de pește făcut din apa din Dunăre, oamenii de acolo și viața lor, nuferii, sălbăticia, liniștea.

Și-am fost și foarte aproape de toate astea. Acum vreo patru ani, am fost la o nuntă acolo. Dar a fost scurt și pot spune că am văzut Delta doar cu un ochi, am făcut și patru poze pe care evident le-am pus pe blog, așa pentru eternitate și gata.

Cam scurtă experiența cu Delta dar de atunci tot zic mereu că mă întorc. Nu am mai avut însă ocazia iar motive sunt multe de poți porni și o leapșă: De ce nu am ajuns în Delta. :)

Un weekend în Delta Dunării ar fi ca o ofertă de vacanță exotică  pe care o tot așteptat. Aș alege să mă cazez la Hotel Wels, unul din hotelurile din Delta Dunarii, unde ajungi ușor direct cu mașina, fără să treci Dunărea.

Aș fi precum Cousteau, normal mai puțin științific la înfățișare :) iar blogul meu ar fi  jurnalul de expediție despre cum am încercat să prind pește, despre peisaje, evident despre gustul borșului de pește, țânțari, leneveala în bărci sub soare, orăcăitul broscuțelor, traseele din Deltă.

Poți fi bun la toate?

Unii zic că nu. Alții cred că da, pe motiv că dacă vrei, poți învața orice. Alții s-or fi născut prea deștepți și nu e o problemă asta cu să fii bun la toate.

Adevărul nu știu care e. Că da, că nu, că poate. Sau chiar toate. Habar nu am. Eu îl știu pe al meu.

Nu sunt bună la toate iar la unele chiar nu vreau.

De exemplu nu am fost bună niciodată la materiile fixe. Un pic, dar doar un pic am sclipit la chimie, dar mi-a trecut. În rest...un fel de tabula rasa.

Nu sunt bună la explicat ceva. Dacă vrei să nu ajungi undeva ... întreabă-mă pe mine. Ai toate șansele.

Nu știu să reacționez în situații critice. Adică la mine, e simplu, mă blochez și am terminat.

Nu prea mă descurc cu gătitul, nu prea îmi place și nici nu prea vreau să învăț, dar despre asta, voi mai vorbi altă dată.

Nu sunt bună la nimic ce ține de tehnică. Și-am aflat într-o zi că pe lumea asta există compresoare. Și evident a urmat o discuție:

-Ce sunt alea compresoare?

-Păi sunt de mai multe feluri. Utilizate în mai multe locuri. Ceva ce comprimă aerul.

-Aha, dar nu știu.

-Căută și tu pe net.

Și am căutat, normal. Așa am găsit site-ul CompresorHertz.ro cu o multitudine de compresoare. Nu știu dacă de astea am întrebat eu și care mai sunt celelalte dar am găsit ceva și site-ul lor arată chiar bine. Că uite, la cum arată un site, e în categoria ”mă mai pricep”.

E o întreagă poveste acolo cu compresoarele și promoții și oferte care mai de care. Și, da, într-adevăr e ceva cu aer. :)

Povești pentru copii

Sunt frumoase, întotdeauna au final fericit, binele mereu învinge răul, Făt-Frumos ajunge la timp și întotdeauna, la sfârșit, afli că toți trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.

Doar că tu crești, copilăria se duce și afli între timp că și balaurii mai înving uneori, că nu toate se termină bine dar cumva trec, că Făt-Frumos vine dar uneori mai greu sau uneori mai pleacă și ”până la adânci bătrâneți” e cam relativ,  așa. Dar cu toate astea îți dai seamă că poți trăi liniștit, că nu trebuie să fie întotdeaua ca în basmele pe care ți le citea cineva înainte de culcare.

Zilele trecute m-am întâlnit cu cineva care mi-a povestit că uneori, așa în joacă, citește poveștile altfel copiilor săi. Înlocuiește pozitivul cu negativul și cumva încearcă să dea un sens logic povestirii. Adică la sfârșit nu se căsătorește fata cea mică și mai frumoasă cu tânărul cel mai curajos, prințul fermecat l-a cruțat pe balaurul cu șapte capete și nu se știe dacă au trăit fericiți chiar până la adânci bătrâneți.

Evident totul e o joacă iar cei mici se amuză, în schimb, totuși află că povestea poate fi și altfel pentru că vorba celor de la Sunrise Avenue, uneori ”Fairytale gone bad”.

Mi s-a părut un exercițiu bun. Pentru ei oricum e o joacă și vor învăța asta cu zâmbetul pe buze. Oricum vor mai crede în basme dar vor învața, în același timp că nu există doar bine, că este și rău dar asta nu trebuie să îi împiedice să meargă mai departe, să râdă, să se joace, să creadă. Și poate își vor aduce aminte de asta și când vor fi mari. Când ”basmul” în care sunt personaje principale nu se va termina cum vor ei asta să nu îi împiedice să își aducă aminte că pot zâmbi și că totul merge mai departe.

Doar un pic despre Ziua Îndrăgostiților

M-am tot gândit dacă să scriu sau nu despre Ziua Îndrăgostiților și asta pentru că nu prea mă dau în vânt după chestia asta. Și-i spun chestia asta pentru că nu prea îmi vine să o numesc sărbătoare.

Nu am nimic cu cei care cred în ea, cum nu am nimic nici nu cei care nu cred în ea. Este exact ca în cazul sentimentelor mele pentru pisici: nu le iubesc, dar nici nu le urăsc.

Probabil că este frumos să faci azi ceva, probabil că așa dintr-o dată îți vine să spui te iubesc, dar eu de obicei mă dau în vânt după gesturi din astea care vin în zile total obișnuite și când te aștepți mai puțin. Azi, nu, te rog eu nu. :)

Chiar cred în replica aia care aproape a devenit clișeu, nu ai nevoie de o zi pentru dragoste. Și așa-i, ai nevoie de o viață întreagă pentru dragoste.

Zilele astea unde întorci capul vezi inimioare de pluș și invitații la tot felul de petreceri, care mai de care. Cred că da, dacă ești jumătatea cuiva și chiar trăiești o poveste frumoasă de dragoste merită să te joci un pic azi și să te distrezi, dar dacă ieri aproape vă scoteați ochii, lăsați-o baltă azi cu dragostea că nu a fost prost ăla care a zis că porcul nu se îngrașă în ajun.

Deci, dacă ești în prima categorie, aia, a fericiților, nu te dai în vânt după ziua asta, dar dacă tot e, zici să te mai distrezi un pic sau poate chiar te dai, nu trebuie să uiți de cadou. Mda, din păcate distracția costă.

Am văzut o grămadă de recomandări de cadouri și locuri unde să te duci. Încerc și eu cu una. Am găsit un site, e vorba de alisia-store.ro. Dacă ești un el, și nu o ea, poți încerca de acolo să o surprinzi cu ceva. Te poți opri la lenjerie intimă sau vreo rochiță, una mica. :)

Dacă ești o ea....lasa-i subtil un indiciu. Atât de subtil, cum numai tu știi. :)

Aaa,  și dacă tot o ea ești....cadoul pentru el.....lasă-l să se uite la meciul cu Steaua. :)

O academia de fotbal la Onești

Pentru toți copii pasionați și talentați la fotbal, în Onești s-a pus bazele unei academii de fotbal.

După mai multe discuții purtate între municipalitate și cei de la Clubul Dinamo, în sfârșit, un nou centru de pregătire a luat ființă la Onești. În țară există cinci astfel de centre iar din fericire unul se află în județul Bacău. Ba mai mult, Oneștiul este un oraș cu trei stadioane de fotbal, așa că ar fi păcat ca acestea să nu vadă meciuri frumoase și de aici să plece spre echipe mari tineri talentați.

Dorința copiilor de a fi antrenați și a juca fotbal se poate observa în numărul celor care s-au înscris, aproximativ 132, dintre care 32 au venit din alte localități.

Aceștia sunt antrenați de Ioan Sdrobiș, ”Părintele”, așa cum este cunoscut, cel care a avut curajul de a da șansa unor tineri pe care ”i-a aruncat” în liga de seniori.

Și se pare că au reușit să obțină și rezultate bune. Astfel că la finalul anului 2012 în cadrul Campionatului Republican de juniori, cele două echipe înscrise, juniori A și B, au reușit să se claseze pe primul loc. FCM Dinamo Onești este singura echipă din România care s-a clasat pe primul loc în două serii, la juniori A și la juniori B.

Acesta este încă un motiv pentru care ar trebui să susținem sportul local și să ne implicăm în Campionatul Național de Știri Sportive, o campanie a celor de la Blogal Initiative și sportlocal.ro. Cel mai activ jucător va primi și un premiu de 100 de euro. Dar dincolo de orice premiu, ne susținem județul și sportul care înseamnă sănătate și o devoltare frumoasă.