… de unde ai pornit

„Sentimentele nu au niciodată sens. Te fac să fii confuz. Te poartă în voia lor ore întregi și apoi te aruncă de unde ai pornit!”

O fi o treabă frumoasă și asta cu iubirea dar poate doar trebuie să ai răbdare și curaj. De teamă de cele mai multe ori te alegi cu nimic căci frânturi de povești și suflet nu le poți numi amintiri.
Te trezești într-o zi care pare atât de normală și de-odată toată banalitatea este ”spartă” de un singur ”bună!” și nici prin gând nu ți-ar trece ce urmează să ți se întâmple. De câte ori nu ai spus eu, mie …niciodată și totuși e posibil.
Am auzit că nu contează timpul ci mai degrabă cum îl umpli. Și da, de la un bună până la o poveste, timpul s-a șters, și-a pierdut din valoare și nu a contat decât ce ai simțit.
Probabil că de multe ori mi-am spus că nu îmi pasă, că nu am timp, că îmi doresc altceva, că eu nu mă mărit, că nu acum, că dragostea…o, trebuie să treacă timp să o simți. Și undeva, în adâncul sufletului, mereu am așteptat, căci nu cred la renunțare. Când îți dorești ceva cu adevărat se întâmplă, trebuie doar să ai răbdare și să te pregătești pentru acel moment ca atunci când vine să fii pregătit.
Am uitat de toate pregătirile și doar am crezut că e ultima dată sau că măcar e pentru mai mult timp.
Am renunțat la toate scuzele și temerile dar nu am nimerit biletul care trebuie. Am luat iar un tren greșit din care am fost aruncată când tocmai credeam că am plecat din gară.
Și după același scenariu, o zi care pare să nu aibă nimic memorabil în ea după un ”bună” auzi doar ”ne mai auzim”, cândva sau nu … Și nu uiți prea curând.
Înapoi în lumea reală așteptând, căutând, sperând, e drept cam terfelit, exact cum erai când ai pornit. Pentru asta noroc că ai prieteni, telefon și ochelari de soare sub care îți ascunzi regretul naivității tale.
Unul rămâne în trecut de teamă și altul debusolat în prezent, unul speriat și altul prea furios pentru tot, unul speră la altceva și altul tocmai la cel care a plecat.
Ufff și câte resentimente nu te încearcă și câtă ciudă nu te cuprinde că ai fost doar o altă escapadă. Cât îți vine să înjuri printre dinți și să tot fugi. Și cu toate astea rămâi atât de captiv și astepți să treacă sau să vină, căci ți-e și prea greu să îți dai seama ce vrei.
Cu toate astea, povești trase parcă la indigo, mai sperăm și nu vrem deloc, când vine vorba de iubire, să credem în renunțare.