”Abia aștept sa plec de aici”

Nu mă pot bate cu pumnii în piept că vai, ce naționalistă sunt eu, dar mă străduiesc, chiar dacă, e drept, uneori mă enervează ignoranța, delăsarea și impolitețea pe care o văd deseori în jurul meu. Dar tot mai cred că va fi bine.

De unde mi-a venit ideea să scriu despre asta? Păi, prietena mea a plecat în Franța imediat după ce a terminat facultatea. A vorbit tot timpul frumos despre România și români ajunsă acolo, cu gândul că măcar atât să facă pentru țara din care a plecat. Și ea chiar credea în ce spunea.

 Astăzi, până să se urce în avion m-a sunat și pentru prima data m auzit-o spunând: ”Abia aștept să plec de aici”.

Și i-a venit să spună asta după ce:

-         a vrut să meargă la schi și pentru că au anunțat la televizor că din cauza vremii nu se poate schia s-a gândit să sune în Poiana Brașov să verifice exact. A primit un da scurt, după care i-a închis telefonul în nas. Și, ghici ce? Când a ajuns acolo toate pârtiile erau închise.

-         a fost la coafor și nu i-a venit să creadă cum cea care o tundea și-a expediat o clientă cât ai clipi. Deși, tăiatul vârfurilor părului ei mai dura câteva minute, când a intrat o doamnă să întrebe dacă are timp să o tundă i-a spus sec nu și atât. Nici dacă să mai revină, nici când, nimic, doar nu. Mișto, parcă ți-ar veni să te mai duci la un astfel de coafor.

-         cireașa de pe tort: i-a dispărut în aeroport ipad-ul. Evident, s-a dus și a semnalat cele întâmplate și pentru că are un program (cu siguranță posesorii de Apple știu despre ce e vorba) le-a explicat celor de acolo, unde și cum i-a fost localizat ipad-ul.  Deci, dacă ar căuta pe acolo poate i l-ar găsi că în el are toate datele firmei unde lucrează. A plecat fără el pentru că în camera unde a fost localizat ipadu-ul nu se poate intra, că este de securitate, că de acolo pleacă și vin președinții din diferite state și nu au voie să intre. Și gata. Dacă îl vor găsi cumva îl vor duce la obiecte pierdute.

  

Și a mai avut câteva conversații de genul celor de mai sus care i-au trezit mai mult ca niciodată dorul de Franța. Cu siguranță îi va trece și iar îi va fi dor de țara ei și va uita toate astea ... mai grav e că ele se vor mai întâmpla, că probabil vom întâlni și noi, dacă nu deja am întâlnit, astfel de oameni sau vom fi martori la astfel de întâmplări care te fac să vrei să te tot duci.Nu cred neapărat că e o idee bună cu plecatul, dar uneori...