Nu
mă pot bate cu pumnii în piept că vai, ce naționalistă sunt eu, dar mă
străduiesc, chiar dacă, e drept, uneori mă enervează ignoranța, delăsarea și
impolitețea pe care o văd deseori în jurul meu. Dar tot mai cred că va fi bine.
De
unde mi-a venit ideea să scriu despre asta? Păi, prietena mea a plecat în
Franța imediat după ce a terminat facultatea. A vorbit tot timpul frumos despre
România și români ajunsă acolo, cu gândul că măcar atât să facă pentru țara din
care a plecat. Și ea chiar credea în ce spunea.
Astăzi,
până să se urce în avion m-a sunat și pentru prima data m auzit-o spunând:
”Abia aștept să plec de aici”.
Și i-a venit să spună asta după ce:
-
a
vrut să meargă la schi și pentru că au anunțat la televizor că din cauza vremii
nu se poate schia s-a gândit să sune în Poiana Brașov să verifice exact. A primit
un da scurt, după care i-a închis telefonul în nas. Și, ghici ce? Când a ajuns
acolo toate pârtiile erau închise.
-
a
fost la coafor și nu i-a venit să creadă cum cea care o tundea și-a expediat o
clientă cât ai clipi. Deși, tăiatul vârfurilor părului ei mai dura câteva
minute, când a intrat o doamnă să întrebe dacă are timp să o tundă i-a spus sec
nu și atât. Nici dacă să mai revină, nici când, nimic, doar nu. Mișto, parcă
ți-ar veni să te mai duci la un astfel de coafor.
-
cireașa
de pe tort: i-a dispărut în aeroport ipad-ul. Evident, s-a dus și a semnalat
cele întâmplate și pentru că are un program (cu siguranță posesorii de Apple
știu despre ce e vorba) le-a explicat celor de acolo, unde și cum i-a fost
localizat ipad-ul. Deci, dacă ar căuta
pe acolo poate i l-ar găsi că în el are toate datele firmei unde lucrează. A
plecat fără el pentru că în camera unde a fost localizat ipadu-ul nu se poate
intra, că este de securitate, că de acolo pleacă și vin președinții din
diferite state și nu au voie să intre. Și gata. Dacă îl vor găsi cumva îl vor
duce la obiecte pierdute.
Și a mai avut câteva conversații de genul
celor de mai sus care i-au trezit mai mult ca niciodată dorul de Franța. Cu
siguranță îi va trece și iar îi va fi dor de țara ei și va uita toate astea ...
mai grav e că ele se vor mai întâmpla, că probabil vom întâlni și noi, dacă nu
deja am întâlnit, astfel de oameni sau vom fi martori la astfel de întâmplări
care te fac să vrei să te tot duci.Nu cred neapărat că e o idee bună cu plecatul, dar uneori...
3 comentarii:
așa este: uneori îți vine să îți iei câmpii. Atitudinea ta face diferența, însă. :) Keep your head up and the smile on!
Așa-i, știi cum e, fii tu schimbarea pe care o vrei in lume. Macar la asta sa ne gandim, noi astia, care mai rezistam aici :)
Romanica inca-i o tara care merita, tine de noi s-o modelam dupa bunul plac si sa culgem tot ce-i mai bun din ea.
Trimiteți un comentariu