Castele de nisip

Îmi place nisipul, poate pentru că îmi place și Cartea de Nisip și mereu îmi vin în minte cuvintele, ”cartea e precum nisipul, nu are început și nici sfârșit”.

Îmi place să-l văd cum curge printre degete, cum curge în clepsidră, să-l simt cum arde vara, să-l simt rece după fiecare picătură de ploaie.

Nisipul e frumos, dar efemer. Castele de nisip devin repede ruine, tot ce însemni pe nisip devine repede amintire, nisipul curge precum timpul. Nisipul e și nu e.

Nu poți constru nimic doar din nisip. Și-uneori și-n viață clădim doar castele din nisip. Și-uneori întreaga viața e doar un castel de nisip.

Dar nu ne oprim. Și mereu o luăm de la capăt și mai construim chiar dacă știm după fiecare sfârșit de zi că nisipul doar curge, nu rămâne nimic în urma lui. Îl atingem și ne atinge dar e doar un fir subțire.