Un produs Blogger.

In cinstea traditiei

duminică, 6 aprilie 2008

Timpul ne-a schimbat si am uitat de lucrurile pur romanesti cu care sa ne mandrim. Suntem mai mult exocentrici decat etnocentri. Ne mandrim acum cu lucruri imprumutate si luam de bun tot ce vedem dincolo de granite. Ne e mai usor sa spunem "Merry Christmas" decat "Craciun fericit", sa sarbatorim Valentine's Day decat Dragobetele romanesc.Prea putini se mai bucura de lucrurile simple si frumoase si se mai gandesc la pastrarea traditiilor noastre. Am devenit monotoni si parca anonimi intr-o Europa tabula rasa de Coca-Cola si Mc'Donalds.Decat sa cream ceva nou, mai bine imprumutam pur si simplu, dovenind astfel, asa cum spunea Mihai Ralea in “Fenomenul romenesc.”ca inca mai suntem un popor viu
Si oare totusi nici un colt de Romanie nu mai e pur si simplu traditionala , cu lucruri simple in care tehnologia telefonului mobil sau internetul nu au distrus puritatea si frumusetea vremurilor de odinioara? Oare toti urmasii lui Moromete s-au stins?
...Dupa o pauza lunga, bucuroasa spun mai e; frati romani, inca mai exista un loc in care Romania e Romanie, nu o copie falsa si ieftina dupa occident; un loc in care Marin Preda cu Moromete s-ar intoarce bucuros.
Undeva in nordul tarii, intr-un tinut numit Maramures, traditiile sunt pastrate ca nicaieri in toata tara. In ciuda unei istorii grele, morosenii si-au pastrat vii traditiile si folclorul.



 Duc o viata campeneasca aparent simpla, traiesc dupa regulile nescrise de odinioara, iar de la case pana la port totul este traditional. Sunt oameni ospitalieri si care isi intampina cu bucurie turistii de "bun venit" cu bautura lor traditionala, horina, facuta din prune sau mere.
Turistii care calca aceste tinuturi se pot caza in pensiuni agroturistice sau chiar la sateni acasa. Aerul ionizat, izvoarele cu apa termala si minerala creeaza un climat stimulator.
Satele din Maramures sunt cunoscute datorita bisericilor cu clopotnita inalta si cu acoperis de sindrila. Unele biserici dateaza tocmai din secolul XIV.
La fel ca odinioara, principala ocupatie a oamenilor este agricultura care le asigura existenta. Incepand cu martie, luna care nu lipseste din post la ceva vreme dupa echinoctiu de primavara si pana la solstitiu de vara din 21 iunie, incep lucrul campului. Totul este ca o traditie pe care o respecta cu mic cu mare. Sun oameni care muncesc cu placere si se bucura de fiecare recolta pe care o culeg toamna.
Morosenii sunt oameni puternici si sanatosi care inca se mai hranesc cu fructe si legume ingrijite de mana lor, in gradinile lor. Departe de ei mancarea fast-food si plina de E-uri cancerigene. Totul este proaspat si sanatos.Sanatos este si aerul pe care-l respire pentru ca nu a apucat sa fie poluat de fumul miilor de masini.Acolo inca se mai circula cu caruta.
O a doua ocupatie este mestesugul brodatului costumelor traditionale. Femeile cat si barbatii se imbraca traditional asa cum o faceau strabunii lor. Femeile poarta basmale colorate, fuste inflorite si cojoace negre de oaie. Barbatii poarta pantaloni negri si cojoace albe. De la un sat la altul in schimb costumele difera. Pentru a admira aceste costume, cea mai buna ocazie este Pastele, cand are loc festivalul costumelor populare.
Se pot face multe excursii prin Maramures prin satele uitate de lume in care oamenii sunt mandrii ca sunt romani si pastreaza cu orice pret traditia. In loc sa-si cumpere haine cat mai moderne isi cos costumele populare, tes covoare, fac impletituri de nuiele, picteaza icoane, sculpteaza in lemn.
Duc o viata atat de simpla si atat de frumoasa. Despre ea mai citim doar in romanele vechi.
In acele tinuturi, pe langa frumusetile pe care le avem de vazut, primim si o lectie de viata. Invatam sa mai plecam ochii si spre traditiile noastre romanesti, sa ne relaxam, sa mai uitam de lucruri materiale si sa mai investim in lucruri pentru suflet.
Poate ca bucuria noastra ar merge brat la brat cu uimirea. E intr-adevar uimitor ca in secolul vitezei ei sa se mai deplaseze cu caruta si sa nu viseze la masini cu multi cai putere. E uimitor ca nu au calculatoare si nu au auzit de internet. Singurul lucru care mai face legatura cu lumea de azi ar fi televizorul pe care-l mai gasim in unele case.
Dupa ce am gasit in toata Romania asta un astfel de loc pastrator de traditii as vrea sa spun din toata inima "si totusi iubire" pentru istoria si obiceiul nostru stravechi. dar stiu prea bine ca nu-i asa pentru ca e prea pacat ca intr-o Romanie destul de mare sa existe un loc atat de mic, pur romanesc. Pana si in ochii acelor oameni licare melancolie pentru vremurile trecute si nostalgie pentru vremurile care vor veni. Nu se stie cat va mai fi asa acolo. As vrea sa cred ca pentru totdeauna dar asta ar insemna ca tinerii sa ramana in acele locuri si sa nu lase noul sa strice totul. Dar nu stiu cati sunt dispusi de asa ceva, pentru ca poate fara sa vrea s-au conformat vietii moderne si comode.
Si-au parasit locurile natale din diferite motive si au luat drumul marilor orase care sunt ca ielele, te prind in valtoarea lor si nu-ti mai dau drumul. Iar la vatra raman batranii care nu mai pot duce mult timp traditia.
Inchei si spun ca singurii vinovati pentru care Romania nu mai e Romanie, suntem noi. Sa ne multumim cu ce am creat sau am distrus, sa nu mai cautam vinovati in alta parte pentru ca sunt chiar pintre noi si sa mai mergem spre Maramures cat inca mai exista caci va veni si vremea in care va fi poate prea tarziu.


Niciun comentariu:

 

O Campanie Salvati Copiii

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Campanie ShoeBox

ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!

Cele mai citite