Femei cu farmec

Femeile ... greu de înțeles dar și mai greu de descris. Vesele, triste, misterioase, răutăcioase, drăguțe, capricioase, moderne, clasice, mame, viitoare mame, soții, viitoare soții, suave, diafane, puternice, sensibile și peste toate astea farmec.

Pictori, poeți, scriitori, sculptori, designeri, pentru toți femeile au fost și sunt surse de inspirație, ființe complexe și totuși simple.

Cred că orice femeie are un farmec al ei aparte, acel ceva care îți oprește bătăile inimii când îți zâmbește sau dai mâna cu ea. Când îți vorbește sau când te atinge.

Dacă mă gândesc la femei cu farmec îmi vin în minte Emma lui Jane Austen, Anna Karenina lui Tolstoi, Otilia lui Călinescu, Maria Cantacuzino, Lady Di, Coco Chanel, Edith Piaf și nu m-aș opri aici.

Personaje din cărți, de acum sau a timpului de altă dată dar pe care nu le uiți, de care îți amintești, pe care le ei ca exemplu, care îți rămân cumva la suflet, pentru ce au făcut, pentru ce nu am mai apucat să facă, pentru cum au iubit sau au urât, pentru cum au plecat sau au așteptat.

Când mă gândesc la o femeie cu farmec mă gândesc la mister, la feminitate, la moda anilor ’60, la inteligență, fragilitate, putere, simplitate, fericire, zâmbet, curaj.

Mă gândesc la toate femeile, pentru că în fiecare e ceva ce radiază.

Dacă mă gândesc la românce cu farmec mă duc cu gândul la acea tipologie a femeii de la țară. Cu ie, cu basma, simplă la vorbă și la port. Care ascultă în tăcere și vorbește înțelept, care cunoaște norii a ploaie și apusurile care aduc zile calde. Care culege flori de câmp și scoate pâinea aburindă din cuptor. Care știe leacurile naturale, care face cruce când trece pe lângă biserică, care nu e obosită niciodată. Care scoate apă din fântână și spală rufele la râu. Și totuși, își păstrează delicatețea.

Toate femeile sunt diferite, au preocupări diferite, sunt din locuri diferite, cu înfățișări diferite, dar au în comun farmec. Fiecare îl vede altfel, pentru fiecare are altă aromă dar îl au toate femeile.

Articol scris pentru Spring SuperBlog.

foto: Tablou:  ”Tăranca cu basma verde” - Ion Andreescu