Un produs Blogger.

Persoane speciale

sâmbătă, 9 martie 2013


”Eu și fratele meu eram asemenea celor două ace de la ceas: el era acul cel mare și eu cel mic, dar amândoi arătam aceeași oră”, a spus Xavier de Maistre, și cu gândul la acest citat am să vă povestesc despre sora mea.


De multe ori am scris pe blog despre persoane importante din viața mea, care au venit, plecat sau rămas. Despre ea nu, și nu pentru că nu este importantă, ci din contră, pentru că este cea mai importantă și deseori când trebuie să sap adânc în inima mea, îmi știu toate cuvintele, le simt, dar când le scriu parcă au o formă goală.

E mai mică cu șase ani, diferență care în trecut ne făcea să ne batem, certăm de la jucării sau atenția părinților dar între timp, normal, s-a șters și nu mai e atât de îndepărtată.

Ne amintim cu drag de toate momentele din copilărie, de toate jocurile pe care le inventam, erau așa o marcă a noastră, acum nu au sens, dar atunci ne amuzau teribil, ca de exemplu, copilul care își stresează mama. De cele mai multe ori, eu eram copilul, iar ea mama și eu trebuia să cer mereu câte ceva, insistent. Nu-i mai văd nimic așa amuzant, dar cred că atunci avea. J

Am crescut și o dată cu noi și grija pe care ne-o purtăm și felul în care discutăm sau simțim. Știm că dacă se întâmplă ceva rău cu una dintre noi, singur nu va trece singură prin asta.

În urmă cu ceva timp i-am găsit notat într-un carnet ceva care m-a impresionat. (Dacă citește asta și vede că am citit, nu-i chiar de bine J). Erau niște întrebări la care răspundea singură, ca în oracolele copilăriilor noastre.

”-De cine simți că trebuie să ai cea mai mare grijă?
De Tuti.
-Cui i-ai dărui un organ?
Lui Tuti.”

Și eu sunt Tuti. J

Iar o altă poveste care mi-a rămas cumva la inimă este atunci când mi-a spus că își dorește să poată avea o casă foarte mare ca, și atunci când vom avea familiile noastre să putem sta amândouă.

Știu că nu se va întâmpla asta și nu vom putea locui mereu amândouă dar oriunde am fi, tot vom arăta aceeași ora. J Și cu gândul la asta i-aș dărui un îngeraș din cristal, care să îi dea liniștea și căldură.

Iar pentru a mă simți mereu aproape o brățară colorată, ca tinerețea ei, cu inimioare, pentru că ”posedăm cu adevărat doar ce am dăruit”. Vreau să cred că posed dragoste.



Toți avem persoane importante în viețile noastre cărora a le dărui ceva, capătă o altă importanță. Eu am găsit cadourile acestea pe site-ul Borealy și mă gândesc că poate te va ajuta și pe tine când vrei să dăruiești la pachet cu un cadou și sentimente.

Articol scris pentru Spring SuperBlog.

Niciun comentariu:

 

O Campanie Salvati Copiii

Campanie ShoeBox

ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!

Cele mai citite