Festivalul luminii

Emisiuni TV

Iată un subiect despre care poți vorbi mult și bine: emisiuni TV. Că te uiți sau nu la televizor, tot afli ce se difuzează și care sunt emisiunile preferate ale majorității.

Nu mă mai uit de ceva vreme la televizor și nici nu îi duc lipsa prea tare fie vorba între noi, dar știu câteva emisiuni și despre ce vorba cu ele de la alții, de pe internet sau ce mai prind când vizitez pe cineva.

Într-o lume mică, mică

Cred că ne definim propria lume și ne stabilim granițele, în funcție de câte știm, de câte suntem dispuși să cunoaștem, încercăm, explorăm. Sunt lucruri cărora le spunem nu din start. Atunci granița nu se mișcă nici măcar un pic. Pe altele le încercăm, măcar un pic. Fie că ne vor plăcea sau nu, am mai făcut un pas înainte iar lumea noastra a mai crescut. Și mai sunt acele pasiuni despre care poți spune că sunt lumea ta. Că ele au definit tot ce ești tu azi.

L’heure d’or du Paris

Seara trecută am fost la o ”plimbare” prin Paris, pe boante. Teatrul Național de Operetă și Balet Oleg Danovski a jucat în Onești spectacolul Ora de aur a Parisului. Cu eleganță și grație, în pași de balet, am fost invitați să ne visăm în Orașul Luminilor.

Hai, la revedere!

Găsim foarte des articole despre cum să ne păstrăm partenerul, cum să îl facem să ne iubească și să găsim armonia. Rar, sau mai deloc, găsești un articol despre cum să pleci dintr-o relație. Poate pentru că la trântit uși și închis relații nu avem nevoie de lecții. Știm să o facem mai bine. De plecat ne este mereu mult mai ușor și nu avem nevoie de lecții în 10 pași. Cu rămasul e mai dificil.

Nu fac pact cu fericirea

Dintre toate sentimentele, fericirea mi se pare cea mai înșelătoare. Când crezi că e lângă tine, e de fapt, deja pe drum. Tangoul se dansează în doi, iar când fericirea ți-e parteneră, nu știi când se termină dansul, dar la final îți arunci pantofii și rămâi desculț, rătăcind.

Vine în doze mici și nu îți devine niciodată prietenă. E vizitatorul care nu uită să plece.

Tocmai de aceea nu fac niciodată pact cu fericirea. Știu că zilele calde se vor răci, știu că soarele va apune, chiar dacă acum râd la el, știu că se va lăsa oricum o noapte lungă și rece.

Nimic nu e fără de sfârșit. Iar dacă te încrezi prea mult în fericire, o vai, n-aș vrea să-ți simt durerea pierderii ei.

Nostalgia drumurilor nefăcute

Nu pot să înțeleg de ce păstrez aproape ca un talisman toată nostalgia drumurilor pe care nu le-am ales. Sau în care m-am oprit la jumătate. Le-am jelit atunci, m-am uitat cu jind spre ce am întors spatele, le-am purtat destul doliu, dar cu toate astea nu le-am lăsat acolo, într-un trecut de care să nu mă mai ating.

Nu sunt deloc în Vamă ...

... și nici măcar în drum spre mare. Nu știu dacă-i rece, nu simt nisipul în palmă, nu sunt mahmură, fără apus pe malul mării iar răsăritul cel mai sigur mă va prinde bombănind că iar s-a făcut dimineață și trebuie să mă duc la servici. J

Despre containere de șantier, de 1 Mai

Nu, nu... încă nu am înnebunit de tot să devină containerele de șantier și chestiile de genul ăsta specialitatea mea, dar am dat de un site exact astăzi. Și dacă e întâmplare, păi să se lase cu scris. Este vorba de site-ul Bogaxa.ro, care ghici ce, comercializează containere de șantier, de locuit, pentru birouri ș.a. Am tot spus eu că acum găsești de toate pe internet.