PUMA CREATIVE FACTORY

LOVE THY PLANET

  

    PUMA The Creative Factory – LoveThyPlanet va avea loc pe 25 octombrie, de la ora 11.00 în Club Oxygen , Mall Sun Plazza ( Sector 4 ).

După lansarea cu succes a ințiativei PUMA The Creative Factory, din noimebrie 2010, prin care consumatorii își puteau personaliza online  perechea de pantofi dorită, a urmat ediția limitată de jachete personalizate “T7 by Akcent”.

De această dată, PUMA își extinde povestea designului personalizat cu Love thy Planet, unde vor avea loc o serie de sesiuni artistice precum sculptură, pictură, origami, colaje, fotografie, artă grafică și un moment muzical. De asemenea, se va organiza un concurs, dedicat publicului creativ, care va dori să-și personalize tricoul, folosind Inkodye, cerneală biodegradabilă ce se activează la soare. Atât tricourile PUMA Creative Factory (bumbac organic și bumbac fair-trade), cât  și materiale necesare procesului pe personalizare vor fi complet asigurate.

Cel mai inventiv, va pleca acasă cu suma de 2000 euro. Participanții se vor bucura și de alte premii, articole vestimentare și surprize, marca Puma.

Trebuie să dați un mail de participare la critinafdobrescu@gmail.com

”Cărțile prieteni reci dar siguri”

O carte - de fiecare dată o poveste, alte personaje, alte întâmplări dar mereu aceeași plăcere: plăcerea lecturii.

Atunci când mă gândesc la o carte îmi vine în minte mirosul ei vechi care te poartă prin toate colțurile unei biblioteci sau la filele prea albe care încă miros a cerneală proaspătă și te fac să te grăbești să o deschizi, să o lași să intre în viața ta.

Sunt cărți de care ai uitat, dar ele nu au uitat de tine, sunt povești în care ai rămas și personaje care încă îți sunt prieteni. Are dreptate Victor Hugo, ”cărțile sunt prieteni reci dar siguri”,  pe care îi găsești mereu când ai nevoie, mereu acolo.

Nu îmi aduc aminte care a fost prima carte citită de la Nemira iar după o plimbare prin biblioteca lor virtuală m-am gândit că odată ce nu îmi aduc aminte să caut cartea care aș vrea să fie prima citită de la Nemira. Memoria asta, îți joacă feste uneori.

Atunci când îmi cade o carte în mână mă uit la titlu și la ultima fraza de la sfârșit, și astfel devine o carte de citit acum sau mai încolo.

Julian Barnes, ”Sentimentul unui sfârșit”. Interesant titlu, și da, și pe mine m-a cuprins deseori sentimentul unui sfârșit. Am simțit cum un gol mă inghite și după noapte asta nu se face zi dar s-a făcut și un alt sfârșit, și un alt gol, ar avea să se ivească în fața mea.

Deci da, asta este o carte care aș vrea să fie prima carte citită de la Nemira. O carte despre povestea unui om care la fel ca mulți dintre noi caută împăcarea cu sine și pentru asta caută adevăruri și explicații. Dar cum totul este relativ totul este neclar la fel ca memoria însăși. La fel ca memoria mea.

M-am oprit pentru o clipă și la cartea lui Alice Năstase și a Aurorei Liiceanu ”Dincolo de bine, dincolo de rău. Despre iubire”.

O carte numai bună de citit toamna care din descriere și după titlu pare caldă și nici nu ar avea cum altfel dacă e vorba de iubire. Toamna, când fiecare frunză e un dor și un oftat și aceasta ar putea fi prima carte citită de la Nemira, o editură care te învață și reînvață pasiunea lecturii.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 4.

Promiţi?

... e întrebarea în care ne punem cea mai mare încredere. Cu toții vrem să primim ce este mai bun și încercăm ”să smulgem” o promisiune care ne va scuti de dezamăgirile ulterioare.

Îți aduci aminte când erai copil și le spuneai furios părinților tăi care din prea multe griji uitau: ”dar ai promis!”

De atunci ai învățat că, dacă promiți, totul capătă valoare și greutate.

Deseori ți-ai spus ție, după ce ai crescut, ”dar am promis”  și ai știut mai bine ce ai de făcut.

Am căutat din curiozitate în dicționar să văd care este definiția cuvântului promisiune: ”Angajament prin care cineva se obligă să facă ceva”. Cam tehnică așa explicația, dar spune un pic mai altfel  până la urmă  că te angajezi că nu ai să dezamăgești.

”Promisiuni respectate. Din 1999”, înseamnă ceva muncă în spate și multe angajamente respectate. E un slogan care vinde și cucerește, este despre o poveste în care nimeni nu a fost nemulțumit, și nu o zi, două, ci din 1999.

Pare îndrăzneț, adică să auzi asta înseamnă să-ți spui un pic așa, ”pe cuvântul vostru”, dar e genul de titlu care te face să te oprești și să vrei să afli mai multe.

Și-uite așa, la un click distanță ți se deschide ușa unui magazin online cu tradiţie de IT&C şi electrocasnice.

Știm prea bine despre noi că suntem rezistenți la schimbare și nu avem încredere iar când vine vorba de cumpărat pe internet suntem și mai temători.

Când scriam asta mi-am adus aminte de sora mea care și-a cumpărat pantaloni de pe internet, mărimea S și a primit o pereche de pantaloni S în care încăpeam amândouă. Ne-am amuzat și am sperat că în următorul pachet, următoarea dată, vom primi ce trebuie.

În genul ăsta de marketing, până să ajung să cumpăr trebuie ”să mă cumpere” pe mine cuvintele. Iar după nu ține decât de cei care mi le-au livrat să le respecte.

„Promisiuni respecate. Din 1999”, e genul de slogan în care m-aș încredere până când poștașul, sau mă rog, curierul mi-ar aduce pachetul. Iar timpul, aruncat acolo scurt și parcă întâmplător, mă face să mă gândesc că nu ar spune chiar așa ei, dacă nu sunt serioși. Pentru că întotdeauna ”promit” și ”au experiență” ne fac să ne încredem. Şi exact asta aştept de la un magazin online, să îmi respecte dorinţele şi să mi le livreze în siguranţă acasă.

Oktal, magazin online, te face să crezi iar după, totul e mai ușor. 

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 3.

Câte toamne … câte amintiri

Îmi spunea cineva că își aduce aminte de o toamnă în care frunzele s-au colorat frumos … și de-atunci am stat și m-am gândit că pentru fiecare dintre noi, o toamnă are câte o amintire, câte un dor, câte un zâmbet.

Când spui toamnă cu siguranță îți aduci aminte de primele zile de școală, de plecarea de-acasă la liceu sau facultate, de iubirea pe care ai lăsat-o-n grija verii, de mâinile mamei gătind pentru iarnă, de lemnele bunicilor.

În timp aduni și mai multe în tolba cu amintiri, cum ar fi, uite, toamna cu frunze colorate, sau toamna în care am fost cea mai fericită, sau toamna în care am plâns cel mai mult, sau toamna cea mai friguroasă, sau toamna …

Eu îmi aduc aminte de toamna în care am plecat la facultate și de toamna în care m-am reîntors acasă, de toamna în care l-am văzut plecând pe cel care credeam că va rămâne mereu, de toamna în care zâmbeam îndrăgostită, de toamna în care s-a așternut liniștea așteptărilor.

De toamna asta … cred că îmi voi aminti ca de o toamnă caldă în care mi-a fost dor de multe: de frunzele colorate, de eșarfele pe care aș fi vrut să le port, de ceaiul pe care nu l-am bătut niciodată privind oamenii de pe stradă de la geamul lui, de poeziile lui Bacovia pe care nu am avut timp să le citesc, de ”Convorbirile de joi” pe care abia le-am citit, de cineva pe care am rănit, de cineva care m-a uitat mai repede decat a crezut, de cineva care a fost doar un calator grabit.

Câte toamne … câte amintiri … atâția ani … pe toate le purtăm după noi. Tu, câte toamne și câte amintiri ai?