E
o toamnă frumoasă ... încă. E melancolică dar atât de frumoasă. Și colorată, și
caldă căci razele soarelui încă ne mai ating. Ne ating și sufletul și
amintirile.
Îmi
aduc aminte de toamna trecută și am găsit ce scriam aici pe blog, cam pe vremea
asta ... dintr-o toamnă mai întunecată. Întunecată afară ... întunecată în
suflet:
” De toamna asta … cred că îmi voi aminti ca de o toamnă caldă și apoi
prea rece în care mi-a fost dor de multe: de frunzele colorate, de eșarfele pe
care aș fi vrut să le port, de ceaiul pe care nu l-am bătut niciodată privind
oamenii de pe stradă de la geamul lui, de poeziile lui Bacovia pe care nu am
avut timp să le citesc, de ”Convorbirile de joi” pe care abia le-am citit, de
cineva pe care am rănit, de cineva care m-a uitat mai repede decât a crezut, de
cineva care a fost doar un călător grăbit, de cineva care mi-a spus că vorbesc
mult dar nu exprim și sentimente, un cineva pentru care chiar sentimentele
înseși sunt străine. Câte toamne … câte amintiri … atâția ani … pe toate le
purtăm după noi.”
Și
a venit alta. O altă toamnă iar cealaltă
pare atât de departe și amintirile parcă din altă poveste. O toamnă frumoasă în
care din când în când de la masa noastră ridic capul și văd castanii arămii.
Îmi strâng brațele la piept și mă gândesc că a trecut toamna cea rece. Acum e
alta. Și-atât.
Una
în care îmi port eșarfele, cu frunzele mă joc în parc, am terminat
”Convorbirile de joi”, ceaiul mi-l face el, pe Bacovia l-am descoperit și mai
bine, cel pe care l-am rănit e departe și sper că a iertat.
...
E o toamnă printre raze de soare.
2 comentarii:
Splendida ! Unde sunt facute pozele ?
Buna, pozele sunt facute in parc in orasul Onesti (Bacau).Mersi!
Trimiteți un comentariu