Poate ca nu intamplator m-am apucat de vorbit, un pic sec, despre iubire chiar la inceput de primavara. Ghioceii, firele timide de iarba proaspata, vantul care adie usor, toate aduc renastere si sperante.
Si pana la urma iubirea nu e renastere? ... renasterea libertatii din noi, renasterea pasiunilor si zambetelor, si sperante? ... speranta ca am gasit fericirea, ca nu o vom pierde si ca drumul vietii va fi primavaratic.
Dar totul depinde de noi ... Pana la urma important este sa nu ne fie frica sa iubim indiferent daca iubirea ne aduce fericire sau lacrimi caci si binele si raul fac parte din viata noastra. "Binele si raul au acelasi chip". Nimeni nu rade mereu cum nimeni nu plange mereu.
Si ... am ajuns sa ne gandim la iubire si natura. Daca libertatea am gasit-o pe crestele salbatice ale muntilor cred ca iubirea se poate gasi la malul marilor, acolo unde se sparg valuri si nisipul i-a forme schimbatoare.
Marile sunt mistrerioasa ca si iubirile caci nici marinarii cei mai iscusiti nu pot spune vreodata ca o cunosc pe deplin. Nici despre iubire nu poti sa spui tot dar poti sa spui mii de povesti asa cum marea iti spune si tie mii de povesti.
Daca stai sa o asculti marea mereu iti vorbeste. Valurile care se sparg la mal scot sunete puternice, uneori ciudate ca si cum mii de cuvinte despre mii de sentimente si lucruri se zbat pentru a avea glas si in final nu reusesc decat sa explodeze toate odata intr-un sunet deseori greu de inteles.
Malul marii mereu l-am vazut ca locul in care se pot intalni si se pot desparti amorezii. Poti aievea sa inchizi ochii si sa-i vezi stand lipiti unul de altul, cu ochii inspre larg cu zambete abisale, tacuti dar in tacere vorbind.
Alteori poti sa-i vezi despartindu-se, le poti vedea doar spatele caci o data ce te intorci cu fata spre un nou drum nu mai poti privi inapoi, trebuie doar sa vezi ce iti poate aduce noul inceput. Marea canta serenade pentru cei indragostiti dar si marsuri funebre pentru cei ce se despart iar valurile ei pot sterge dulci-amare amintiri.
Nisipul schimbator sub valurile line e ca sufletul indragostitilor. Nisipul si sentimentul sunt schimbatoare si uneori cum ne uimim de natura ne uimim si de ce simtim.
Iubirile-s ciudate ca marea dar la fel de frumoase si zgomotoase. Uneori agiate, alteori line, niciodata nu poti spune ca le cunosti. Dar asa cum ne aruncam in valtorile marii tot asa ne putem arunca in valtorile iubirii. Iubiti marea si iubirea. Iubiti despartirile si iubirea.
p.s
Vreau sa inchei povestea asta cu iubirea cu poezia preferata a unei persoane importante pentru mine care descrie cel mai bine sentimentul asta ciudat despre care cu greu am incercat sa vorbesc eu. Pana cand voi mai incerca sa vorbesc despre iubire si nu prea stiu cand va fi tine-ti mai bine minte poezia asta decat articolul meu.
Nu te feri
Nu te feri, eu nu cersesc
Nici dragoste, nici lumina vie
Vreau in tristete voinicie
Si intr-una sa-ti repet TE IUBESC
Vreau sa m-avant spre tine-n zbor
Precum pe mari talazul rece
Sa-mbratisez granitul rece
Si sarutandu-l pot sa mor!
Pana la iubire ... si inapoi
duminică, 15 februarie 2009
Mergem mai departe de la libertate ... pana la iubire. Un lucru destul de abstract pe care ne incapatanam sa-l facem simplu, sa-l explicam, sa-l umanizam si mai rau sa-i dam definitii si zile onomastice gen Valentine's Day.
Iubirea are o definitie proprie, fiecare intelege ce vrea prin iubire si pentru fiecare iubirea e altceva. Daca aduni la un loc 100 de persoane, fiecare iubeste altceva, fiecare pe altcineva intr-un mod aparte si fiecare intelege prin iubire ce vrea. Concluzia e simpla, fiecare iubeste dar fiecare atat de diferit. Si paradoxal toate aceste sentimente atat de diferite se numesc iubire. Eu am inteles din iubire ca e un lucru care adesea te face fericit, care te face sa fii uneori altfel si cateodata sa vezi ca primavara iarba proaspata are o culoare atat de placuta si vie.
Iubirea uneori iti da aripi, alteori ti le frange, cateodata te face sa zambesti cu pofta si alteori sa iti speli obrajii. Dar oricum ar fi e un lucru, un sentiment, la care cu incapatanare nu vrei sa renunti.
Iubirea a fost muza tuturor, din cauza ei s-au nascut poeme, ode, serenade, romane, din cauza ei au inceput razboaie si tot din cauza ei s-a fluturat steagul alb. ( din cauza caci ea e vina, nu datorita).
Daca este vreun lucru pe care n-am sa-l pot face vreodata este sa definesc iubirea, sa inteleg exact ce este ea si sa spun cuiva ce simt cand iubesc sau care e momentul cand iubesc. Oricum ar fi ea nu poate lipsi din viata noastra si nu e nimic rau in a iubi. In mare parte cred ca iubirea are o foarte mare legatura cu libertatea. Caci ea, iubirea adevarata, iti deschide usi, nu ti le inchide, te face sa ierti, sa crezi, sa vrei, sa fii suav, melancolic. Cand iubesti esti mai liber ca niciodata. Conditia e sa recunosti ca iubesti, tie sa iti recunosti, sa lasi iubirea sa iti intre in suflet sa lasi inima sa freamate la atingerea ei.
Cand m-am apucat sa scriu despre iubire imi treceau prin minte multe lucruri dar cand m-am apucat de tastat cuvintele pe ecranul alb, habar nu aveam ce vroiam sa zic, toate frazele mi se pareau rupte, mi se pareau franturi ciudate dintr-o poveste spusa de multi.
Cand ma gandesc la iubire imi vine sa tac si mai degraba sa las loc ideilor, viselor, tuturor lucrurilor, sa se plimbe liber prin mintea mea. Sa gandeasca ea in locul meu, (mintea), eu sa dau din umeri in timp ce zambesc strengareste si ... atat.
De cate ori mai aveam iar cate o zvacnire, ma lasam usor pe spatarul scaunului si priveam in gol in timp ce in capul meu, (in fine mintea), se zbateau mii de idei. Dar tacere, pentru ca iubire e in interiorul nostru, nu e un lucru pe care sa-l definim, nu e un sentiment de dezbatut ca la piata, de condamnat sau inteles. E sentimentul care te invaluie de liniste, o liniste interioara placuta, care nu face nimic, doar exista ... si de data asta e de ajuns.
Of gata, nu stiu ce sa zic, poate doar iubiti, iubiti cu mult curaj ce vreti, orice, si lasati-va purtati in infinitul tacerii ei.
Data viitoare ca si in cazul libertatii va povestesc de un loc in care tacerea iubirii se aude atat de bine. Caci toate marile sentimente pornesc din natura si se intorc in ea.
Iubirea are o definitie proprie, fiecare intelege ce vrea prin iubire si pentru fiecare iubirea e altceva. Daca aduni la un loc 100 de persoane, fiecare iubeste altceva, fiecare pe altcineva intr-un mod aparte si fiecare intelege prin iubire ce vrea. Concluzia e simpla, fiecare iubeste dar fiecare atat de diferit. Si paradoxal toate aceste sentimente atat de diferite se numesc iubire. Eu am inteles din iubire ca e un lucru care adesea te face fericit, care te face sa fii uneori altfel si cateodata sa vezi ca primavara iarba proaspata are o culoare atat de placuta si vie.
Iubirea uneori iti da aripi, alteori ti le frange, cateodata te face sa zambesti cu pofta si alteori sa iti speli obrajii. Dar oricum ar fi e un lucru, un sentiment, la care cu incapatanare nu vrei sa renunti.
Iubirea a fost muza tuturor, din cauza ei s-au nascut poeme, ode, serenade, romane, din cauza ei au inceput razboaie si tot din cauza ei s-a fluturat steagul alb. ( din cauza caci ea e vina, nu datorita).
Daca este vreun lucru pe care n-am sa-l pot face vreodata este sa definesc iubirea, sa inteleg exact ce este ea si sa spun cuiva ce simt cand iubesc sau care e momentul cand iubesc. Oricum ar fi ea nu poate lipsi din viata noastra si nu e nimic rau in a iubi. In mare parte cred ca iubirea are o foarte mare legatura cu libertatea. Caci ea, iubirea adevarata, iti deschide usi, nu ti le inchide, te face sa ierti, sa crezi, sa vrei, sa fii suav, melancolic. Cand iubesti esti mai liber ca niciodata. Conditia e sa recunosti ca iubesti, tie sa iti recunosti, sa lasi iubirea sa iti intre in suflet sa lasi inima sa freamate la atingerea ei.
Cand m-am apucat sa scriu despre iubire imi treceau prin minte multe lucruri dar cand m-am apucat de tastat cuvintele pe ecranul alb, habar nu aveam ce vroiam sa zic, toate frazele mi se pareau rupte, mi se pareau franturi ciudate dintr-o poveste spusa de multi.
Cand ma gandesc la iubire imi vine sa tac si mai degraba sa las loc ideilor, viselor, tuturor lucrurilor, sa se plimbe liber prin mintea mea. Sa gandeasca ea in locul meu, (mintea), eu sa dau din umeri in timp ce zambesc strengareste si ... atat.
De cate ori mai aveam iar cate o zvacnire, ma lasam usor pe spatarul scaunului si priveam in gol in timp ce in capul meu, (in fine mintea), se zbateau mii de idei. Dar tacere, pentru ca iubire e in interiorul nostru, nu e un lucru pe care sa-l definim, nu e un sentiment de dezbatut ca la piata, de condamnat sau inteles. E sentimentul care te invaluie de liniste, o liniste interioara placuta, care nu face nimic, doar exista ... si de data asta e de ajuns.
Of gata, nu stiu ce sa zic, poate doar iubiti, iubiti cu mult curaj ce vreti, orice, si lasati-va purtati in infinitul tacerii ei.
Data viitoare ca si in cazul libertatii va povestesc de un loc in care tacerea iubirii se aude atat de bine. Caci toate marile sentimente pornesc din natura si se intorc in ea.
Pana la iubire ... si inapoi
Mergem mai departe si de la libertate mergem pana la iubire. Un lucru destul de abstrac pe care ne incapatanam sa-l facem simplu, sa-l explicam, sa-l umanizam si mai rau sa-i dam definitii si zile onomastice gen Valkentine'
Excursie spre libertate
vineri, 23 ianuarie 2009
Am povestit de libertate ca o valoare in viata, am vorbit de schimbari, ca si cum totul e in puterea noastra. Ei bine nu chiar totul dar aproape totul. M-am tot gandit la un loc plin de libertate, un loc in care sa te duci si sa te simti altfel.
Mi-ar placea ca atunci cand vreau sa ma simt libera, sa imi invie speranta in suflet, sa iubesc si nu stiu cum, sa gasesc un loc in natura care sa ma invete sa fac toate astea. Caci inainte de noi a fost natura, a fost aer, apa, pamant ... si apoi noi.
Cu siguranta despre libertate ne invata muntii. Se inalta cat vor cu mult curaj inspre cer, se uita fix in sus cu putere, nu le pasa de vorbele altora si doar ploaia si vantul ii pot modela. Cred ca spun multe dar doar daca te uiti la ei si ii asculti ... caci urechi cu toti avem pacat ca nu si toti stim cum e bine sa le folosim. Deseori am fost inselati de cei din jurul nostru sau dezamagiti, deseori ne-am schimbat dupa cum au vrut altii si nu am facut decat sa uitam de menirea noastra si de gustul libertatii. Muntii nu fac asa niciodata si nimeni nu ii este asa usor prieten. Ce ar fi sa incercati sa ii ascultati? Dar si mai bine ... ce ar fi sa invatati ca viata e ... o viata intreaga si timpul fuge doar de la cei grabiti.
Eu mi-as indrepta ochii si urechile inspre Retezat, spectacol de inaltimi, culori si libertate.
Pe unde sunt acestia? pai falnic se ridica intre doua depresiuni Petrosani si Hateg, alte doua locuri pline de traditii din Romania care cu siguranta sunt printre ultimele preferinte in materie de calatorii. Caci deseori am auzit romani care n-ar da doi bani pe o excursie prin tara. E trist dar noi ne laudam cu asta ori de cate ori gasim pe cineva care sa ne asculte.
Sunt niste munti "salbatici", liberi cu un relief impresionant in mare parte modelat in perioada glaciara si periglaciara.
Nu exista peisaje mai frumoase ca acelea in care se inalta muntii pana spre cer, munti care parca iau fiinta din apele care-i inconjoara. Jos lac, sus munte si mai sus cer. Retezat adaposteste cele mai multe lacuri glaciare din Romania, 82, din care cel mai intins este Bucura (8,5 ha) iar cel mai adanc Zanoaga (29m)
Retezat e destinatia in cara admiri mut si tacerea tine loc la restul cuvintelor. Poate timid indraznim sa vorbim cu sufletul sa ne mai intrebam o data cine suntem si cam incotro mergem. Printre atata salbaticie nu ai cum sa nu vrei sa lasi in urma canoanele, sa vrei schimbare, schimbare care sa inceapa exact cu tine.
Spectacolul din Retezat nu se opreste aici ... mai mergem pe poteci si aflam ca Muntele e si gazda celui mai mare parc national din Romania: Parcul National Retezat. A luat fiinta in 1935, are peste 20.100 de ha iar in centrul sau se gaseste Rezervatia Stiintifica Zlatuia care se intinde pe 3.700 de ha.
Aici isi duc "traiul", zilnic dar liber, plante precum macul galben de munte, argintica, sangele voinicului, crinul galben si animale ca ursul brun, capra neagra, cocosul de munte. Toate acestea sunt ocrotite prin lege.
Drum bun spre libertate si spre munte!, oricare ar fi el, Retezat sau altul.
Mi-ar placea ca atunci cand vreau sa ma simt libera, sa imi invie speranta in suflet, sa iubesc si nu stiu cum, sa gasesc un loc in natura care sa ma invete sa fac toate astea. Caci inainte de noi a fost natura, a fost aer, apa, pamant ... si apoi noi.
Cu siguranta despre libertate ne invata muntii. Se inalta cat vor cu mult curaj inspre cer, se uita fix in sus cu putere, nu le pasa de vorbele altora si doar ploaia si vantul ii pot modela. Cred ca spun multe dar doar daca te uiti la ei si ii asculti ... caci urechi cu toti avem pacat ca nu si toti stim cum e bine sa le folosim. Deseori am fost inselati de cei din jurul nostru sau dezamagiti, deseori ne-am schimbat dupa cum au vrut altii si nu am facut decat sa uitam de menirea noastra si de gustul libertatii. Muntii nu fac asa niciodata si nimeni nu ii este asa usor prieten. Ce ar fi sa incercati sa ii ascultati? Dar si mai bine ... ce ar fi sa invatati ca viata e ... o viata intreaga si timpul fuge doar de la cei grabiti.
Eu mi-as indrepta ochii si urechile inspre Retezat, spectacol de inaltimi, culori si libertate.
Pe unde sunt acestia? pai falnic se ridica intre doua depresiuni Petrosani si Hateg, alte doua locuri pline de traditii din Romania care cu siguranta sunt printre ultimele preferinte in materie de calatorii. Caci deseori am auzit romani care n-ar da doi bani pe o excursie prin tara. E trist dar noi ne laudam cu asta ori de cate ori gasim pe cineva care sa ne asculte.
Sunt niste munti "salbatici", liberi cu un relief impresionant in mare parte modelat in perioada glaciara si periglaciara.
Nu exista peisaje mai frumoase ca acelea in care se inalta muntii pana spre cer, munti care parca iau fiinta din apele care-i inconjoara. Jos lac, sus munte si mai sus cer. Retezat adaposteste cele mai multe lacuri glaciare din Romania, 82, din care cel mai intins este Bucura (8,5 ha) iar cel mai adanc Zanoaga (29m)
Retezat e destinatia in cara admiri mut si tacerea tine loc la restul cuvintelor. Poate timid indraznim sa vorbim cu sufletul sa ne mai intrebam o data cine suntem si cam incotro mergem. Printre atata salbaticie nu ai cum sa nu vrei sa lasi in urma canoanele, sa vrei schimbare, schimbare care sa inceapa exact cu tine.
Spectacolul din Retezat nu se opreste aici ... mai mergem pe poteci si aflam ca Muntele e si gazda celui mai mare parc national din Romania: Parcul National Retezat. A luat fiinta in 1935, are peste 20.100 de ha iar in centrul sau se gaseste Rezervatia Stiintifica Zlatuia care se intinde pe 3.700 de ha.
Aici isi duc "traiul", zilnic dar liber, plante precum macul galben de munte, argintica, sangele voinicului, crinul galben si animale ca ursul brun, capra neagra, cocosul de munte. Toate acestea sunt ocrotite prin lege.
Drum bun spre libertate si spre munte!, oricare ar fi el, Retezat sau altul.
Discurs catre libertate
luni, 19 ianuarie 2009
Of, sunt multe lucruri despre suflet despre care tot timpul merita sa vorbim. Poate ca dincolo de tot ce este material si ne inconjoara sunt cateva lucruri deloc pecuniare care iti aduc mai multe bucurii decat restul lucrurilor de pe lumea asta.
In fiecare zi ne trezim cu aceleasi porniri nebune, de a face bani, de a cumpara ceva, ce mancam, unde mancam, cat mancam, ce mai ascundem azi, ce mai spunem azi, cand ne luam masina, cand ne luam casa. (nici eu nu ma exclud din nebunia asta, sunt cred cea ma stresata persoana cu nervi de mult tociti).
Important este ca uneori sa avem puterea sa mai spargem zidurile astea groase de nepasare care ne inconjoara strans, sa nu mai mimam fericirea ca un orgasm ieftin si sa avem curajul macar o zi din 360 (sau cate o avea anul asta) sa fim liberi, sa facem ce vrem, cand vrem, cum vrem.
Inchipuiti-va un exercitiu simplu. Sunteti bogat, aveti cea mai scumpa masina, cea mai scumpa si mare casa, cele mai moderne si scumpe haine. Ce va mai poate face fericit, ce ati mai putea dori ........... mai nimic, o data ce le ai pe toate astea nu mai poti lupta pentru nimic anume, absolut tot isi pierde din sens si toate lucrurile alea, pe cuvant daca iti aduc fericire sau libertate, mai degraba ti le iau. E bine sa-ti doresti, sa ai vise marete, sa lupti pentru ceva dar trebuie sa stii cand sa te opresti si niciodata sa nu uiti de lucrurile care chiar aduc bucurie in viata: libertatea, iubirea, speranta, bunatatea daruita celorlalti. Poti sa ai cea mai mare casa si cea mai tare masina atunci cand macar o zi nu uiti sa evadezi din cotidian si sa fii altfel sau liber
Haideti sa ne gandim la libertate, ce e ea?, pentru fiecare altceva. Pentru o persoana inchisa dupa niste gratii ruginite de fier libertatea inseamna tot ce e dincolo de acele gratii. Alte persoane poate vad libertatea intr-o plimbare, intr-o excursie, intr-o zi in care se trezesc tarziu sau devreme, cand mananca ce vor, cand beau cat vor, cand sunt la munca sau cand ies de la munca. Fiecare isi defineste libertatea asa cum vrea si fiecare este liber intr-un moment anume ales de el. Oricum ar fi aceasta libertate iti da aripi, te face sa vezi viata un pic mai altfel, sa fii un pic mai fericit si pentru putin sa te gandesti la altceva. Nu e nimic mai trist ca-n fiecare zi sa faci ce zic alti, sa adaugi un nou compromis si o noua tacere in viata ta, sa te trezesti mereu la aceasi ora, sa bei aceeasi cafea din aceasi cana, sa spui aceleasi minciuni si sa zambesti mereu la fel. Asta nu e viata, habar nu am ce e, dar cand nu mai accepti provocarile nu inteleg ce farmec mai au toate? Viata e o piesa de teatru in care nu stii ce se intampla in momentul urmator, nu stii ce mai apare, ce personaje mai urca pe scena ...... si e minunat, sa traiesti ca sa descoperi si sa te arunci in noi si noi provocari.
Libertatea nu inseamna sa ai aceleasi zile in care sa faci aproape aceleasi lucruri, libertatea inseamna sa vrei o clipa sa fii un pic altfel sau cu alte cuvinte tu insuti, deci cum? tu insuti.
Unoeri reusim alteori nu, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne dam batuti Important este sa incercam nu sa reusim de fiecare data.
Fiti liberi, incercati sa va definiti libertatea si sa fiti liberi.
Daca inca nu aveti curaj sau va e greu sa va ganditi ca v-ar face liber va las ceva sa cititi ca em gasit pe undeva prin maretia internetului.
“Change.
But start slowly, because direction is more important than speed.
Sit in another chair, on the other side of the table.
Later on, change tables.
When you go out, try to walk on the other side of the street. Then change your route, walk calmly down other streets, observing closely the places you pass by.
Take other buses. Change your wardrobe for a while; give away your old shoes and try to walk barefoot for a few days - even if only at home.
Take off a whole afternoon to stroll about freely, listening to the birds or the noise of the cars.
Open and shut the drawers and doors with your left hand.
Sleep on the other side of the bed. Then try sleeping in other beds.
Watch other TV programs, read other books, live other romances - even of only in your imagination.
Sleep until later. Go to bed earlier.
Learn a new word a day.
Eat a little less, eat a little more, eat differently; choose new seasonings, new colors, things you have never dared to experiment.
Lunch in other places, go to other restaurants, order another kind of drink and buy bread at another bakery.
Lunch earlier, have dinner later, or vice-versa.
Try something new every day: a new side, a new method, a new flavor, a new way, a new pleasure, a new position.
Pick another market, another make of soap, another toothpaste.
Take a bath at different times of the day.
Use pens with different colors.
Go and visit other places.
Love more and more and in different ways. Even when you think that the other will be frightened, suggest what you have always dreamed about doing when you make love.
Change your bag, your wallet, your suitcases, buy new glasses, write other poems.
Open an account in another bank, go to other cinemas, other hairdressers, other theaters, visit new museums.
Change. And think seriously of finding another job, another activity, work that is more like what you expect from life, more dignified, more human.
If you cannot find reasons to be free, invent them: be creative.
And grab the chance to take a long, enjoyable trip - preferably without any destination.
Try new things. Change again. Make another change. Experiment something else.
You will certainly know better things and worse things than those you already know, but that does not matter. What matters most is change, movement, dynamism, energy.
Only what is dead does not change - and you are alive.”
In fiecare zi ne trezim cu aceleasi porniri nebune, de a face bani, de a cumpara ceva, ce mancam, unde mancam, cat mancam, ce mai ascundem azi, ce mai spunem azi, cand ne luam masina, cand ne luam casa. (nici eu nu ma exclud din nebunia asta, sunt cred cea ma stresata persoana cu nervi de mult tociti).
Important este ca uneori sa avem puterea sa mai spargem zidurile astea groase de nepasare care ne inconjoara strans, sa nu mai mimam fericirea ca un orgasm ieftin si sa avem curajul macar o zi din 360 (sau cate o avea anul asta) sa fim liberi, sa facem ce vrem, cand vrem, cum vrem.
Inchipuiti-va un exercitiu simplu. Sunteti bogat, aveti cea mai scumpa masina, cea mai scumpa si mare casa, cele mai moderne si scumpe haine. Ce va mai poate face fericit, ce ati mai putea dori ........... mai nimic, o data ce le ai pe toate astea nu mai poti lupta pentru nimic anume, absolut tot isi pierde din sens si toate lucrurile alea, pe cuvant daca iti aduc fericire sau libertate, mai degraba ti le iau. E bine sa-ti doresti, sa ai vise marete, sa lupti pentru ceva dar trebuie sa stii cand sa te opresti si niciodata sa nu uiti de lucrurile care chiar aduc bucurie in viata: libertatea, iubirea, speranta, bunatatea daruita celorlalti. Poti sa ai cea mai mare casa si cea mai tare masina atunci cand macar o zi nu uiti sa evadezi din cotidian si sa fii altfel sau liber
Haideti sa ne gandim la libertate, ce e ea?, pentru fiecare altceva. Pentru o persoana inchisa dupa niste gratii ruginite de fier libertatea inseamna tot ce e dincolo de acele gratii. Alte persoane poate vad libertatea intr-o plimbare, intr-o excursie, intr-o zi in care se trezesc tarziu sau devreme, cand mananca ce vor, cand beau cat vor, cand sunt la munca sau cand ies de la munca. Fiecare isi defineste libertatea asa cum vrea si fiecare este liber intr-un moment anume ales de el. Oricum ar fi aceasta libertate iti da aripi, te face sa vezi viata un pic mai altfel, sa fii un pic mai fericit si pentru putin sa te gandesti la altceva. Nu e nimic mai trist ca-n fiecare zi sa faci ce zic alti, sa adaugi un nou compromis si o noua tacere in viata ta, sa te trezesti mereu la aceasi ora, sa bei aceeasi cafea din aceasi cana, sa spui aceleasi minciuni si sa zambesti mereu la fel. Asta nu e viata, habar nu am ce e, dar cand nu mai accepti provocarile nu inteleg ce farmec mai au toate? Viata e o piesa de teatru in care nu stii ce se intampla in momentul urmator, nu stii ce mai apare, ce personaje mai urca pe scena ...... si e minunat, sa traiesti ca sa descoperi si sa te arunci in noi si noi provocari.
Libertatea nu inseamna sa ai aceleasi zile in care sa faci aproape aceleasi lucruri, libertatea inseamna sa vrei o clipa sa fii un pic altfel sau cu alte cuvinte tu insuti, deci cum? tu insuti.
Unoeri reusim alteori nu, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne dam batuti Important este sa incercam nu sa reusim de fiecare data.
Fiti liberi, incercati sa va definiti libertatea si sa fiti liberi.
Daca inca nu aveti curaj sau va e greu sa va ganditi ca v-ar face liber va las ceva sa cititi ca em gasit pe undeva prin maretia internetului.
“Change.
But start slowly, because direction is more important than speed.
Sit in another chair, on the other side of the table.
Later on, change tables.
When you go out, try to walk on the other side of the street. Then change your route, walk calmly down other streets, observing closely the places you pass by.
Take other buses. Change your wardrobe for a while; give away your old shoes and try to walk barefoot for a few days - even if only at home.
Take off a whole afternoon to stroll about freely, listening to the birds or the noise of the cars.
Open and shut the drawers and doors with your left hand.
Sleep on the other side of the bed. Then try sleeping in other beds.
Watch other TV programs, read other books, live other romances - even of only in your imagination.
Sleep until later. Go to bed earlier.
Learn a new word a day.
Eat a little less, eat a little more, eat differently; choose new seasonings, new colors, things you have never dared to experiment.
Lunch in other places, go to other restaurants, order another kind of drink and buy bread at another bakery.
Lunch earlier, have dinner later, or vice-versa.
Try something new every day: a new side, a new method, a new flavor, a new way, a new pleasure, a new position.
Pick another market, another make of soap, another toothpaste.
Take a bath at different times of the day.
Use pens with different colors.
Go and visit other places.
Love more and more and in different ways. Even when you think that the other will be frightened, suggest what you have always dreamed about doing when you make love.
Change your bag, your wallet, your suitcases, buy new glasses, write other poems.
Open an account in another bank, go to other cinemas, other hairdressers, other theaters, visit new museums.
Change. And think seriously of finding another job, another activity, work that is more like what you expect from life, more dignified, more human.
If you cannot find reasons to be free, invent them: be creative.
And grab the chance to take a long, enjoyable trip - preferably without any destination.
Try new things. Change again. Make another change. Experiment something else.
You will certainly know better things and worse things than those you already know, but that does not matter. What matters most is change, movement, dynamism, energy.
Only what is dead does not change - and you are alive.”
Aproape sfarsit de an
luni, 15 decembrie 2008
E aproape sfarsit de an, o perioada in care de obicei se fac bilanturi, se frang vise, se nasc altele si singurul lucru la care toata lumea se gandeste e la noi sperante de viitor.
Lin sau mai putin, s-a scurs si acest an plin de o multime de evenimente. In fiecare zi am invatat ceva care mai devreme sau mai tarziu ne va folosi. Am plans si-am ras crezand ca doar noua ni se poate intampla. Si pana la urma am mers mai departe.
Acum mai peste tot e o perioada frumoasa caci pornind de la ideea: cate bordeie atatea obiceie as completa cu cate sarbatori si zone atatea datini minunate.
Peste tot e mai sarbatoare si mai frumos si toti oamenii incearca sa prinda cat mai mult din toate astea sa se bucure, sa uite, sa ierte.
E frumoasa ceata de feciori din Voila, costumul popular si cozonacii din Maramu’, ursii din Moldova.
Toate acestea in schimb intr-un glas spun un singur lucru: toate relele sa se spele si tot binele care vine sa se adune. Cea fost a trecut, ce va veni trebuie sa fie mai bun si mai frumos. La fel si noi…………….mai buni si mai altfel.
E ceva ce ma sperie mereu, ceva ce nu imi place si ceva ce e greu sa schimb. Toti acum zambim mai mult, suntem mai buni, ne amintim de vechi prieteni si-I sunam iar la cumpana dintre ani ne punem dorinte si ne dorim cate in luna-n si-n stele. Dar nici nu trece bine 1 a primei luni ca am si uitat si incepem sa fim la fel , uitam si ce ne-am dorit la miezul noptii. Ne pierdem in tumultul vietii si toate zilele ne par la fel, ne uitam si pe noi pierduti printre ele. Face parte din ciclul vietii celor care inca nu isi dau seama ca asa-i. Cand cineva va intelege, nu va mai fi asa, se va schimba si nu va uita niciodata dorinta lui, visele lui si vechii prietenii.
Nu va bat la cap cu turismul meu, cu obiceiuri, sau alte lucruri caracteristici mie, va urez pur si simplu sa fiti altfel, nu mai buni, nu mai senini, nu…………, nu, pur si simplu altfel, special si sa nu pierdeti clipele magice din fiecare zi.
Gandit-va la ce va doriti mult………luptati pt acest lucru fara teama si nu incetati sa sperati. Nu e important niciodata sa treci primul linia de sosire e important mereu sa termini cursa, sa nu abandonezi………ei bine va doresc sa nu abandonati, sa mergeti pana la capat indiferent ce inseamna asta.
Fiecare din voi stie ce are de facut ca sa straluceasca, sa fie fericit si implinit. Va doresc un an plin, mai bun si mai frumos in care sa nu uitati ce v-ati pus in gand la miezul noptii si apropo tot timpul dorinta de la 12 noaptea se implineste, asa ca………
In ceea ce ma priveste , acum stiu mai bine ca oricand ce vreau in noul an, ce voi face si aproape cum, de acum incolo e doar o chestie de timp, caci fiecare la momentul oportun. Nu stiu ce am schimbat anul asta dar la anul vreau si mai mult si vreu sa spun mai tare ce ma doare si ce vreau sa fac.
Tu in continuare mai uita-te si citeste Negru pe alb.
Inchei cu un citat care imi place mult si la care sa va mai ganditi acum in ultimele zile din acest an.
“ Fiecare lucru din jurul nostru este în continuă schimbare. În fiecare zi soarele străluceşte peste o lume nouă. Ceea ce numim rutină este o zi plină de noi propuneri si oportunităţi. Dar noi nu percepem că fiecare zi e diferită de celelalte. Astăzi, undeva, o comoară te aşteaptă. Poate fi un zîmbet, poate fi o mare victorie – nu are importanţă. Nimic nu e plictisitor, pentru că totul se schimbă constant. Plictiseala nu face parte din lume.
Poetul T.S. Eliot scrisa: “Mergi pe multe străzi, întoarce-te acasă la tine şi priveşte fiecare lucru ca şi cum ar fi prima dată.”
-------------------------------------------------
Bacau de la Bacovia
joi, 24 iulie 2008
In plimbari alegorice spre locuri si oameni am poposit la Bacau, casa marelui poet roman care cu maiestrie a vorbit despre nevroze, zapezi apocaliptice, sange, galben, violet, cimitire, primaveri, iubiri.
Nascut pe 14 septembrie 1881, Gheorghe Vasiliu (pe numele sau adevarat), a avut o copilarie si o tinerete fara mari evenimente importante. Nimic din tineretea acestuia nu anunta natura de geniu a poetului.
Adoloescenta a scos la iveala tulburarile sale psihice, nevrozele si depresiile sale. Cele mai mari trauma le sufera in contact cu liceul ursuz, deformat, cunoscutul “cimitir al tineretii mele”.
Nascut pe 14 septembrie 1881, Gheorghe Vasiliu (pe numele sau adevarat), a avut o copilarie si o tinerete fara mari evenimente importante. Nimic din tineretea acestuia nu anunta natura de geniu a poetului.
Adoloescenta a scos la iveala tulburarile sale psihice, nevrozele si depresiile sale. Cele mai mari trauma le sufera in contact cu liceul ursuz, deformat, cunoscutul “cimitir al tineretii mele”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
