De ce să consumăm produse românești?

Bună întrebare. De ce? Pentru că sunt bune, pentru că sunt ale noastre, pentru că ne putem promova și noi pe noi, pentru că merităm.

Mi-aduc aminte gustul merelor sau a roșiior culese din curtea bunicii mele. E gustul bun și dulce al copilării, al lucrurilor sănătoase și proaspete. Rareori la produsele din comerț mai găsești acest gust. Ne-am pierdut identitatea și uneori și gustul printre atâtea alte produse. Ceapa roșie, cașcavalul de la Bran, o, sunt atâtea gusturi românești bune.

Cred că este foarte important să ne cunoaștem istoria, să știm despre noi ca popor și să ne promovăm produsele cât mai bine.

Sănătatea este foarte importantă tocmai de aceea ar trebui să fim atenți la ceea ce consumăm iar produsele românești au gustul sănătos al produselor făcute în casă. Dacă ținem la noi și familia noastră ar trebui să ne oprim mai des la standuririle cu produse românești.

Dincolo de acest aspect al gustului, al sănătății, al promovării noastre, consumul produselor românești înseamnă dezvoltarea agriculturii și a economii.

Am încuraja agricultorii români dar am ajuta în același la creșterea economiei românești, tot mai fragilă în ultima vreme.

Atunci când mergem la cumpărături în coș ar trebui ”să mai aruncăm” și produse românești. Și dacă tot vorbim de cumpărături, cei de la Real, au inițiat o astfel de campanie de promovare a produselor românești pentru că în fond de asta au nevoie. De o promovare mai bună, să auzim mai des și să fim mândri că suntem români nu doar pe 1 decembrie ci în fiecare zi.

Este vorba de ”Standul produselor românești”. Ei au făcut un pas, ce ziceți, facem și noi acasă ”raftul produselor românești”?

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 26.

Romanticul castel blestemat al Franței

Pe Valea Loarei se află cel mai romantic castel din Franța, construi de o femeie pentru femei, pe malul întinsului râu Cher cu valurile sale delicate precum inimile femeilor care l-au locuit.

Chenonceau a fost construit de către Catherine Briconnet la începutul secolului al XVI-lea pe fundațiile unui conac și ale unei mori.

Impresionantul castel construit precum o bijuterie în stil renascentist a fost dăruit de către Henric al II-lea, din dinastia Valois, iubitei sale Diane de Poitiers, una din cele mai frumoase și mai inteligente aristocrate pe care le-a avut Franța. A fost rivala cea mai de temut a reginei Caterina de Medici și a acumulat bogății fabuloase.

Regele pe lângă ”bijuteria” de castel Chenonceau i-a făcut cadou și numeroase bijuterii cu care își împodobea Diane părul bogat, gâtul și cercei.

Poveștile spun că ea a stăpânit cu adevărat Franța cât timp a fost metresa regelui Henric al II-lea.

Caterina de Medici a trăit mereu retrasă, în umbra iubitei soțului ei, cu care a început o relație la numai un an după săvârșirea căsătoriei. Era extrem de geloasă dar nu a avut niciodată atâta forță să îl convingă pe regele Henric al II-lea să renunțe la ea.

O legendă spune că într-una zile Caterina de Medici a auzit de o bijuterie superbă cu smaralde, pe care urma să o primească cadou Diane Poitiers pentru a-și împodobi frumosul păr. Verdele era culoarea preferată a reginei iar acest lucru a făcut-o și mai geloasă dorind din tot sufletul să o alunge pe Diane de la castel. După moartea lui Henric al II-lea Caterina de Medici, se spune că, i-a furat bijuteria cu smaralde de un verde orbitor, a frumoasei Diane Poitiers și a obligat-o să se mute în sumbrul castel de la Chaumont. Tristă, după moarte lui Henric și a exilării, i-a aruncat Caterinei de Medici cuvintele: ”bijuteria care rămâne la tine să vadă în castelul ăsta atâta tristețe câtă e în sufletul meu.”

Și a fost. Bijuteria verde a rămas în Cabinet Vert, biroul deosebit al Caterinei de Medici, și a văzut destulă tristețe cum și-a dorit Diane.

A urmat la tron Carol al IX-lea dar starea sa fragilă de sănătate a făcut ca coroana să îi revină repede lui Henric al III-lea. A fost considerat de mama sa, Caterina de Medici, fiul favorit dar și acesta a avut parte de o viață scurtă. După 15 ani de domnie, la 38 de ani moare asasinat într-un război civil. Pentru că în urma căsătoriei cu Louise de Lorraine-Vaudemont nu au avut copii iar în 1584 moare și ultimul său frate dinastia Valois se stinge, tristă așa cum și-a dorit Diane de Poitiers. Iar la castel a rămas Louise, care s-a retras acolo pentru 11 ani de doliu, decorându-și dormitorul cu catifea neagră cu motive ce simbolizează moartea. Astfel bijuteria cu smaralde a văzut după Henric al II-lea numai tristețe și doliu.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 25.

Dacă aș fi un 4x4 ...

Cu toții vrem să țintim tot mai sus, să ne depășim limitele, să avem parte de aventură și experiențe inedite. Dacă aș fi o mașină 4x4 aș vrea să fiu o ToyotaHilux, pick-up-ul absolut. Și absolut e descrierea completă care spune totul. 

Aș vrea să simt adrenalina la fiecare kilometru, să mă simt liberă și să prind putere cu fiecare drum cucerit. Să las o urmă pe unde trec, să nu mă sperie nimic, să nu cred că există drum de neexplorat, să vreau mereu să fiu dincolo de limite. În fiecare din noi e ceva neîmblânzit care visează să cucerească lumea, exact așa cum este această mașină. Puternică și de neoprit.

Pentru uz profesionist, timp liber și aventură, Toyota Hilux poate face față. Și asta ne dorim cu toții, și eu, în orice loc pregătiți.

 De câte ori îmi e greu și cred că e capăt de drum aș vrea să fiu la fel ca acest 4x4, pur și simplu de neoprit.

E o vorbă: unii oamenii de departe par ceva și de aproape nimic. Calitatea și încrederea sunt condițiile care ne fac și de aproape să fim ceva. Calitatea și încrederea transformă dintr-o mașină, mașina care ai vrea să fii tu când te faci mare.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 24

O lume neconectată la internet

Viața mea fără calculator și internet? Nici nu pot să mi-o închipui acum după ce pierd ore în șir pe blog sau pe rețelele de socializare. Cred că poate ar fi mai mult timp pentru citit lucruri bune, scrise bine. Poate am fi un pic mai boemi și mai creativi. Mai romantici și ne-ar fi mai des dor pentru că acum, la un click distanță pe skipe sau pe mess suntem aproape de toți cei de departe.

Poate ne-am întâlni mai des unii cu alții și ne-am plimba mai des. Am simți natura, am simți anotimpurile altfel cum trec.

Este foarte util internetul azi dar fiecare evoluție are și reversul ei. Ne-a dat de toate dar ne-a luat un pic din sensibiliate și poate și din creativitate. Când le primești pe toate atât de ușor e mai greu să îți pui mintea la contribuție.

Dacă nu ar fi internet pentru o zi cred că ar fi și mai multă liniște. O liniște în care am mai vorbi și cu noi.

Dar totuși? Fără calculator și internet? Greu de imaginat acum după ce le avem pe toate astea la îndemână. E greu să îți închipui că ce stochezi acum pe un hdd, va trebui să le scrii cu cerneală pe hârtie.

E prea greu să îți închipui că mai scrii un articol la mașina de scris și nu la laptop, oriunde ai fi. Ne-ar fi dificil să notăm tot ce ține minte memoria unui calculator sau să mai stăm la rând la cumpărături când avem magazine online.

Are un parfum frumos perioada în care internetul era ”pe drum” dar acum ne place să îl simțit doar când suntem în concediu. Îmi închipui cu plăcere anii fără atâta internet, cred cu convingere că ar fi mai colorată viața noastră, dar cred totuși că doar mi-ar plăcea să îmi închipui.

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 23

Nemira- plăcerea lecturii oriunde

M-am întrebat tot timpul ce este viața: gara sau trenul? Orice ar fi până la urmă, dacă suntem însoțiți de o carte, în drumul nostru din gară în gară, din tren în tren, călătoria poate fi mai plăcută.

Trăim într-o perioadă în care suntem mereu în grabă iar uneori singurele noastre momente de liniște și regăsire le avem în timp ce așteptăm trenul sau metroul care să ne ducă acasă.

Banca rece de plastic, din gară, pe care aștept trenul e de cele mai multe ori locul cel mai bun de răsfoit o carte. Un loc care devine cald și liniștit, de unde nu plec doar acasă, ci și în călătoria lecturii. 

Articol scris pentru SuperBlog, etapa 22.