Un sfert de secol :)

Respir de un sfert de secol. Altfel spus...am crescut un pic, un pic mai mult si in tot timpul asta, am avut parte de multe provocari. M-am născut în comunism  şi am crescut în capitalism. Am descoperit prin clasa a 4-a televiziunea prin cablu şi prima telenovelă. Am înlocuit sticla de brifcor cu cea de cola şi o masa normală, cu una la Mac (stiu, nu-i sanatos deloc, dar bun tare ) Am purtat uniformă până în clasa a 4-a şi apoi am devenit o fashion victim ... am crescut, mi-a trecut. Am pierdut ore întregi pe mirc, apoi pe mess şi mai apoi pe blogul (aici de faţă) şi pe facebook. A mai fost între timp la modă şi Hi5 dar nu m-a prins.
Până la 25 de ani am dobândit un CV care arată ca un amestec bizar de căutări şi rătăciri, eşecuri, experienţe şi scurte regăsiri. Acum sunt în faza: o scurtă regărise(o fac pe jurnalistul şi învăţ ce înseamnă om de radio). E o scurtă regăsire ... căci mă bate gândul unor noi experienţe . Dar, mai e până atunci.
Am fost un copil nebun, un adolescent rebel, chiar dacă chipul angelic nu trădează nimic. Recunosc am fost şi tocilară şi am iubit literatura. Am fost mereu nehotărâtă, motiv pentru care, după primul an de facultate la Bucureşti, la Geografie, am renunţat pentru Sociologie, în oraşul de la poalele Tâmpei. Decizia asta a fost luată aşa, pe grabă şi pentru că mi-a plăcut cum sună Sociologie. Mi se părea că e o facultate de la care „ieşi” deştept. Braşov-ul l-am ales pentru că eram prea îndrăgostită. Apropo de iubire. Am trecut de la stadiul acum iubeam, acum plângeam şi imediat uitam, la dragoste serioasă cu multe implicaţii. Mi-am dorit chiar să mă mărit...(uau, chiar eu eram?). S-a terminat brusc şi pe neaşteptate. Alte experiente si alte povesti ma asteptau. Uneori drumurile in viata se schimba brusc. Inveti din mers sa faci fata.
Îmi place să cred că am reuşit să culeg din urma experienţelor trăite tot ce era mai important şi folositor. Din nefericire, în timp, am dezamăgit oameni şi m-au dezamăgit oameni. Dar viaţa e scurtă, prea scurtă, că să le pui pe toate la suflet. Dacă am pierdut ceva s-a întâmplat pentru că trebuia să pierd, dacă am câştigat, aşa a fost să fie.
Bucuria, fericirea, norocul, ghinionul, tristeţea .... toate fac parte din viaţă şi sunt relative.
Au trecut repede 25 de ani ... nu am nici o listă, nici un plan. Dacă ar fi să inventez pe loc: DE TRAIT! SI ATAT – oricum evenimentele vin peste tine.
Deci despre mine la 25 de ani: îmi plac 5 lucruri: cărţile, dulciurile, parfumurile, cerceii şi pantofii. Vreau să văd Parisul. Vreau să pierd o noapte în Ibiza. Vreau sa iubesc ca in liceu .
Am reuşit să îmi îndeplinesc un vis. Vreau să fiu martora unui miracol. Vreau să am curajul să aleg libertatea şi o nouă experienţa .... dacă Doamne ajută, am ocazia.

Cateva ganduri

Nu am mai scris nimic de mult, evident scuza este lipsa timpului. Am o lista mare cu lucruri de facut la care zi de zi mai adaug cate ceva. Lucruri pentru mine personal, pe ultimul loc ....si uite asa trece timpul si ma simt uneori mai straina de mine. Cunosc mai bine ce vor altii, cine sunt si incotro merg, decat ma cunosc pe mine. Abia astept sa prind un moment sa spun macar un pic, stop joc.
In ultima perioada am vazut si auzit multe. A fost o perioada incarcata, dar nu neaparat si cea mai frumoasa. Am avut momente bune, chiar foarte bune dar si momente mai putin bune (ca sa nu spun proaste de tot). Dar orice lucru care ti se intampla te creste si te impinge tot inainte.
Sunt cateva care mi-au lasat o amprenta. Uneori in viata de zi cu zi actionam ca Faust, pentru a ne atinge un scop ne "vindem" o bucata din suflet unor cauze care dupa ce tragi dunga, te intrebi daca chiar a meritat.
Multe lucruri nu merita dar e un compromis pe care il faci pentru ca nu ai multe variante de ales.
Am intalnit unii oamenii care de la departare pareau ceva dar cu cat ma apropiam aratau altfel. E acea dezamagire, cand incerci sa crezi in cineva si descoperi ca e doar inca cineva care atunci cand se trezeste si iese pe usa, ca accesorii isi ia si mastile.
Altii arunca cu vorbe fara sa se gandeasca ca poate pot rani sau celui care ii sun adresate nu le merita. Daca ar fi adevarata vorba ca roata se intoarce, atunci abia astept sa vad cum acestea vor actiona ca un bumerang.
Am descoperit si oameni deosebiti, cu povesti aparte de la care evident am incercat "sa fur" ce era mai inaltator in ei.
Unii au fost binevoitor chiar gratuit iar altii pentru ca stiu ca mai incolo imi vor cere ceva.
Despre unii am aflat ca sunt la fel de lasi precum credeam, nu s-au schimbat, cu toate ca si pentru ei timpul a trecut cu acelasi amalgam de evenimente. Din lasitate aleg drumuri simple chiar cu pretul propriei lor fericiri.
Daca ar fi sa privesc spre mine: mi-am impins un pic limitele si am depasit fortat unele etape. Mi-am dat seama ca nu poti sa le ai pe toate in viata si uneori ghinionul face parte din ea. Poate ca nu intotdeauna primim ce meritat dar vorba unei prietene cu siguranta nimic nu-i intamplator in viata. Nu stiu eu cat cred in asta, dar ea o spune cu multa taraie, aproape convingator.
Sper sa nu fie nimic intamplator!
E tarziu, aproape 1.....dar abia acum am un pic de timp si mi-am adus aminte de blog, motiv pentru care inchei si Noapte buna!, sa vina o noua zi care sa reverse peste noi ganduri mai bune.

Oraşul din adâncuri – Salina Târgu-Ocna

Moldova este cunoscută prin meleagurile ei pitoreşti, prin locurile minunate şi oamenii ospitalieri şi prin adâncurile bogate în zăcăminte naturale căci chiar prin inima ei, urmând cursul Trotuşului, trece drumul sării. Târgu-Ocna este oraşul care ascunde de secole, în adâncuri, un alt oraş: oraşul alb, de sare.

Again ...

A trecut mult, chiar mult de cand nu am mai postat nimic. A fost o perioada cand m-am retras "in carapace" pentru ca de asta simteam ca am nevoie. (nu stiam daca e bine sau nu, stiam doar ca vreau sa fiu doar eu cu mine) Au fost luni frumoase, ciudate, scurte, lungi, complexe, seci. Am simtit cum multe bucati din mine se reaseaza sau pleaca definitv. Au fost momente de tot felul, in care am inteles, in care nu am inteles, momentele lui de ce, momentul lui de ce mie, clipe de care imi va fi dor si altele pe care deja le-am uitat. Toate au scrijelit in mine, mai adanc sau mai superficial, dar toate sunt timp trecut, acum iata-ma din nou pe foile on-line. Din toate cate mi s-au intamplat, din toate cate am auzit, am pofta sa scriu, sa postez, sa impartasesc.
Deci again povesti cu mine, despre mine, despre viata, scrise negru pe alb.

Ceata de feciori din Voila

Foicica viorea
Asta-i ceata din Voila
Asta-i ceata de feciori
Toti frumosi ca niste flori
Toti inalti si subtirei
Mor fetele dupa ei

Pe urmele lui Jules Verne

România este un loc care din punct de vedere turistic oferă multe variante: turism balnear, turism rural, agroturism, turism religios, turism montan, turism estival şi de ce nu chiar şi de aventură.
De-a lungul timpului ţara noastră a fost sursă de inspiraţie pentru mulţi scriitori atât români cât şi străini. Citind operele lor putem afla detalii importante despre diverse aşezări, putem descoperi secrete bine păstrate de timp, putem descoperi legende şi mituri şi ne putem schiţa în minte România de atunci aşa cum penelul marilor scriitori au descoperit-o.
Precum aventurierii Cireşari putem şi noi să o luăm pe drumurile ţării cu cărţile sub braţ pentru un pic de aventură. Ce tânăr nu l-a citit măcar o dată pe Jules Verne, celebru scriitor francez, precursor al literaturii science-fiction care a îmbinat descrierea cu aventura şi chiar cu sentimentele profund umane?
Marele romancier a trezit interesul pentru ştiinţă şi operele sale au fost sursă de inspiraţie pentru mulţi oameni de seamă precum K.E Tiolkovski (unul dintre fondatorii astronauticii) sau Hermann Oberth.
Astăzi J. Verne poate trezi interesul pentru aventură şi ei bine în amintirea vremurilor când cărţile scrise în genul romancierului francez te fascinau o poţi lua pe urmele acestuia chiar până la Castelul din Carpaţi sau spre Frumoasa Dunăre galbenă.
Patru din romanele sale evocă România: Keraban încăpăţânatul (1882), Claudius Bombarnac (1891), Castelul din Carpaţi (1892), Frumoasa Dunăre galbenă (1901). Aceste romane trezesc acea stare perpetuă de a descoperi mereu ceva nou, de a face o escapadă de neuitat.

Pe urmele surselor

Deşi s-a vehiculat mult ipoteza că Jules Verne a vizitat România, nu există nici o dovadă certă. Doi cercetători români ai biografiei lui Verne, Simion Săveanu şi Ion Hobana, aduc argumente pertinente despre o altă foarte probabilă sursă. Este vorba despre Luiza Muller din Homorod cu care ar fi avut strânse legături.
La îndemnul acesteia ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu apoi cu trenul la Bucureşti şi apoi la Braşov şi în final la Homorod. Cu această ocazie ar fi cutreierat prin regiune mai multe săptămâni şi ar fi vizitat Castelul Colţ care a devenit sursă de inspiraţie pentru romanul Castelul din Carpaţi.
Unele denumiri de locuri sau personaje ar confirma faptul că J. Verne a trecut şi a stat prin Homorod şi împrejurimi.
Personajul Hermod, decriptat ca Homorod, dascălul din Castelul din Carpaţi, poate fi tătăl Luizei, învăţător în Homorod. Dealul Orgall din acelaşi roman, decriptat de cercetători drept Gorgan poate fi Dealul Gorganului din apropiere de satul Viscri. Patak, decriptat drept Pârâu, poate proveni de la denumirea satului Părău, tot în apropiere de Viscri.
Zinka Klork din romanul Claudius Bombarnac, modistă la Bucureşti, Paris şi Beijing poate fi prototipul Luizei Muller, modistă la rândul ei în adolescenţă.
Urmând traseul Rupea-Viscri-Homorod-Rupea puteţi vizita posibilele locuri de unde au putut izvorî sursele de inspiraţie pentru unele din romanele lui J. Verne.

Pe urmele personajelor

Pe traseul Negru Vodă – Cobadin – Medgidia – Babadag –Tulcea – Plauru putem da de urmele personajelor din romanul Keraban încăpăţânatul. În roman J. Verne prezintă drumul aventuros de-a lungul ţărmurilor Mării Negre.
Traseele personajelor lui Verne oferă descrieri ale zonelor prin care au trecut, expuneri care zugrăvesc România din acea vreme. Astfel apare zugrăvit Sibiul ca „unul dintre cele mai de seamă târguşoare ale Transilvaniei”, frumoasele Cheii ale Turzii, Medgidia „oraş nou-nouţ”, Tulcea, Orşova, Lupeni, ş.a.
Este mai mult decât interesant să vezi ce din poveştile de altă dată mai găseşti în locurile prin care Jules Verne şi personajele sale au trecut.
Prin urmare călătorie plăcută spre descoperirea aventurilor scriitorului francez!

Infinit